Supraviețuitor al „Căminului groazei” din Sighetu Marmației, Izidor Ruckel pregătește un film biografic

0
199

Un supraviețuitor al Căminului-spital destinat copiilor abandonați, cu dizabilități, nerecuperabili, din Sighetu Marmației, cunoscut ca și „căminul groazei”, Izidor Ruckel și-a prezentat povestea de viață la Muzeul Abandonului.
Izidor Ruckel este unul dintre copiii abandonați, filmați de jurnaliștii străini, imediat după Revoluție, când au apărut primele imagini cu realitatea din orfelinatele românești. El a fost și protagonistul unui documentar realizat de celebrul actor, Morgan Freeman, „Puterea iubirii”. Izidor Ruckel s-a născut în 1980, iar la vârsta de 11 ani a fost adoptat în America. A scris „Abandoned for life”, povestea vieții lui la 22 ani.
„Viața mea în America a fost una amară și plină de ură timp de șase ani după adopție și îmi era foarte dor de România. Mă simțeam captiv într-o familie pe care nu o cerusem, uram faptul că nu puteam să trăiesc viața de dinainte. Eram atât de obișnuit să fiu umilit și bătut când făceam orice, încât nu mă puteam obișnui cu iubirea și compasiunea… Apoi a început să revină pacea în viața mea și să iert pe toată lumea pentru tot ce mi s-a întâmplat în orfelinat. Mi-a fost dor de personal și de colegii de acolo. Viața din orfelinat era tot ce știam și mi-a fost casă atâta vreme încât îmi era greu să mă despart de acele amintiri”, a relatat Izidor Ruckel în documentarul lui Morgan Freeman.
În amintirile depănate la Muzeul Abandonului, Izidor Ruckel a recunoscut că, la începutul noii sale vieți din America, nu știa să gestioneze „te iubesc-uri”. Era prea obișnuit cu atenția negativă de la cămin. Acum, Izidor povestește cu dezinvoltură despre experiența sa de la căminul-spital din Sighetu Marmației. Spune că vrea ca lumea să cunoască ororile pe care le-a trăit, pentru a schimba ceva în atitudinea și concepția semenilor când vine vorba despre persoanele cu dizabilități sau despre „dezumanizarea” care încă le înconjoară. De altfel, Izidor Ruckel a devenit public speaker, fiind o voce a copiilor abandonați.
„Am văzut colegi renunțând la viață. Au fost doi băieți care au ajuns la Sighet. Nu aveau nicio problemă de sănătate. I-am văzut plini de vânătăi de la bătăile îndurate, dar nimeni nu a întrebat ce s-a întâmplat, ce e cu ei. Refuzau să mănânce pentru că moartea era mult mai preferabilă comparativ cu viața pe care urmau să o aibă aici. S-au stins pentru că n-au mai suportat. Spitalul era chiar peste drum de cămin, dar mai mult de 90% nu au ajuns vreodată acolo pentru a primi tratament”, a adăugat Izidor Ruckel la Muzeul Abandonului.
Bărbatul a încercat să se mute în Sighetu Marmației, dar nu a reușit să își găsească un loc de muncă, motivând că a fost respins de angajatori tocmai din cauză că are un handicap locomotor. Cu toate acestea, Izidor Ruckel nu renunță la visul său de a reveni în orașul unde a copilărit până la 11 ani. Își dorește să își petreacă sărbătorile de Crăciun în România. De asemenea, Izidor pregătește lansarea filmului biografic și a cărții despre viața lui, în limba română. „Anul viitor vă voi invita la lansarea cărții și filmului meu. Îmi doresc să aibă loc la Sighet, dar și la București. Simt astăzi că sintagma Abandoned for life (n.r Abandonat pentru viață, titlul cărții în limba engleză despre viața lui Izidor) nu mă mai reprezintă. Se vor numi simplu: Izidor”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.