Poetul cu cerul pe umeri

0
131

Într-o lume cu multe întrebări privind existența omenească, poezia vine să asigure echilibrul nostru interior cu stări care nu fac răni. Eu plec de la ideea că lumea reală nu reprezintă altceva decât copia superficială a unor combustii care locuiesc la marginea lumii sensibile. Ce face, în cazul nostru, poetul ori prozatorul? Încearcă să umanizeze partea frământată din jur, să ofere mai mari șanse frumuseții, liniștii, demnității, prieteniei și multor altora, care vin de pe tărâmul binelui. Un exercițiu vechi de când lumea, dar artistul nu renunță. Asta este misiunea și vocația lui. Însușiri, demne de orice scriitor adevărat, pe care le-am descoperit în opera confratelui, prietenului PAUL ROMANIUC, un autor care respectă cu talent și har condiția creatorului.
Cine este Paul Romaniuc, care-și mai zice și Pablo, ori Pavlo? Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ucraineni din România. S-a născut în 2 septembrie 1953, în Rona de Sus, județul Maramureș. Este absolvent al Universității din București, Facultatea de limbi străine, secția ucraineană-rusă. Doctorand, curs de zi, la Universitatea de Stat „Yurij Fedykovich” din Cernăuți. Este profesor de limbă și literatură ucraineană în Rona de Sus. El a rămas tot timpul înrădăcinat în Maramureș. Cu folositoare stagii de pregătire în străinătate. Debut literar în ziarul ucrainean „Novâi Vik”, București, 1972. Publică prima carte de poezie, „Castelul păsărilor călătoare”, la editura „Kriterion”, 1976. Până astăzi a publicat mai multe cărți de poezie și proză în limba ucraineană și limba română și valoroase traduceri în limba ucraineană, din limba română și din ucraineană în română.
De o bună receptare s-au bucurat traduceri din opera lui Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Cu Nichita, Pablo a fost în relații apropiate. Se pare că marele poet i-a sugerat pseudonimul Pablo Nepicasso. Multe din cărțile autorului au fost premiate în Ucraina, Canada, Germania, Polonia, SUA, România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor din Ucraina. A fost distins cu premii naționale și internaționale. La Ujgorod și Lviv, am fost pe același podium, dar în ani diferiți. Setea de poezie și proză l-a făcut să fie un lector al literaturii de valoare, formându-și o cultură substanțială. Poezia lui Paul Romaniuc nu se naște din întrebări mărunte, ori din întâmplări trecătoare, ci din esența existenței – viața, moartea, adevărul, frumusețea.
Este un poet preocupat de misterul naturii, care-i oferă prilejul de a reflecta cerul și pământul, realizând admirabile acuarele lirice. Deasupra, un albastru natal, adică un cer care este purtat pe umărul unei realități mai relaxate. Este și locul natal al talentului său. Poetul imprimă discursului liric amprenta memoriei, a zbuciumului continuu al ființei, unele poeme apelează la o arhitectură narativă, în limitele unor emoții, care dau aburul unei instanțe ordonatoare. Calea salvării prin Cuvânt este luminată de „curcubeul cântecului/ în partitura lui Mozart/ anotimpurile lui Vivaldi/ dar taina poetului/ nu se poate ghici/ niciodată”.
Scriitorul Paul Romaniuc, născut la începutul acestui septembrie, a rotunjit vârsta de 70 de ani. Și-a marcat evenimentul cu volumul de poeme „Clepsidra”, apărut la Editura Valea Verde, 2023, director, poetul Ion Mariș, care semnează prefața.
„Clepsidra pe care poetul o ține în mâini are o istorie îndelungată, o istorie personalizată de Nichita, de Eminescu, de Alexandru Ivasiuc și – nu în ultimul rând – de Sighetul căruia îi dăruie un imn de slavă, fiindu-i eterna bornă călătorului plecat și reîntors în… Nordul statornic”, scrie Ion Mariș.
În acest volum mi-a reținut atenția o imagine potrivită pentru dulcea povară a Poemului: „Pe drum trecu o sanie cu copii ținând cerul pe umeri.”
De Paul Romaniuc mă leagă o prietenie veche, de pe vremea când în Palatul de vânătoare din Marmația se lustruiau tinerii zei ai poemului. Prin el, și prin regretatul prozator Mihailo Nebeleac, primul romancier ucrainean din România, am prins drag de literatura ucraineană. De reprezentanții ei. Din prietenia cu poetul Ștefan Tcaciuc a rezultat antologia din poemele mele, în limba ucraineană, „Preludia solodkovo haosi” (Preludiu la dulcele haos), Editura Mustang, București. Dar Paul Romaniuc, pentru mine, rămâne poetul cu cerul pe umeri.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.