Ce este pentru un adolescent o ieșire în lume? În ce constă această dualitate a copilului imediat mare? Atunci când el pășește dincolo de zidul liceului și ajunge într-un loc al moștenirii ființei poetice.
Adolescentul vede și analizează, iar poetul din el începe să cânte, găsindu-și într-un final un fel de așezământ al casei, un așezământ părintesc. Cum s-a simțit poezia la Desești? Cum s-au contopit cuvintele cu anotimpul frumos al toamnei mijlocii? Un octombrie ce ne-a echilibrat dorința de a vorbi în cuvinte poetice, ajungând astfel, să vorbim în cuvinte omenești. La Desești am descoperit că poetul este mai mult decât o simplă poezie, am înțeles că esența lui stă și în concepte, în iubiri din tinerețe, în depășirea condiției umane. Octombrie este despre a simți o moarte îmbibată cu renaștere, iar poeții iubesc mereu octombrie, fiindcă este despre a iubi ceea ce se învârte veșnic în spatele unei poezii. Am călcat pe covorul de iarbă, dar nu am simțit iarba, am simțit toamnă îmbibată cu entitatea marelui poet român, Nichita Stănescu. Așa cum a venit și el, acum zeci de ani, într-un plai necunoscut și a găsit poezia ascunsă, nerăbdătoare să iasă la suprafață și să încânte vieți omenești. “Îmi învățam cuvintele să iubească/le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată.” Așa cum spunea Nichita în “Ars Poetica”, spun și eu acum, pășind pe covorul ierbii, am învățat să-mi fac poemul să bată dincolo de marginile hârtiei. Ce este un poet fără poezie? Ce este poezia fără poet? M-am întrebat, atunci când îi priveam pe toți acei premianți, invitați, cei care au spus câte ceva, cei care doar au ascultat.
Toți au înglobat o transmitere mistică de energie, într-un cadru al naturii în inima Maramureșului. Oamenii mari, fac lucruri mari, au un impact de durată, influențabil, iar imaginea “Serilor de Poezie” de la Desești, chipul, dar și versurile lui Nichita Stănescu aduc în mintea adolescentului un nou țel, acela de a scrie poezie completă, închegată cu țesături pline de cunoaștere, lectură și putere. Ce este poezia dacă nu durează veșnic, ca o rugăciune la care te întorci constant și o reciți cu glas scăzut și glorificator?
Poezia de la Desești este despre amintire, despre generații care se întorc într-un nucleu al cuvântului. Ce este poezia de la Desești pentru un mic poet? Aici afirm că toți poeții sunt mari, deoarece poezia este mereu uriașă, iar poeții pot spune că au găsit “acasă” într-un loc în care poate n-au mai pășit niciodată, iar dacă au mai făcut-o, probabil că se gândesc la o regăsire plină de nostalgia dureroasă, dar și plăcută, a casei părintești. Căminul domnului Pârja nu este doar un simplu cămin, este pictat în cuvinte, în pași care poartă puterea poeziei, este acasă pentru fiecare dintre noi. Este completat în fiecare an de suflete nerăbdătoare, de voci subțiri și groase, este, prin simpla noastră existență omenească, veșnic în amintire aievea a poemului meu, poemului vostru.
Ioana CHIȘ, clasa a X-a B, CN “Mihai Eminescu”, Baia Mare
Premiu pentru debut în volum
