La Colonia Pictorilor din Baia Mare a fost lansat volumul lui Alexandru Buican, „Brâncuși – o biografie legendară”, apărut la Editura Acteon Books din Baia Mare. Cei prezenți au fost salutați de Daniela Sitar-Tăut, editorul cărții, volumul a fost prezentat de Monica D. Cândea și de însuși autorul biografiei, Alexandru Buican.
Procesul de elaborare al cărții a însumat două decenii de documentare, majoritatea materialelor fiind consultate în incinta New York Public Library.
,,Deși dezgropasem sute de surse – literalmente -, care nu mai fuseseră niciodată valorificate în legătură cu Brâncuși (la New York frecventasem timp de cinci ani NY Public Library cu o îndârjire de care n-aș mai fi capabil în prezent), eram conștient că anume documente nu fuseseră încă făcute publice, nefiind puse, deci, la dispoziția cercetătorilor. În alt sens însă cartea era – atunci chiar – terminată. În timpul lucrului mai ales o idee m-a urmărit mereu. Confruntat cu marele, foarte marele număr de memorii pe care le-am dezgropat din atâtea și atâtea surse, s-a pus problema lăsării afară a multora din ele. Și atunci m-am întrebat dacă, păstrându-se structura de bază a cărții – cronologia, dar mai ales acele mari categorii conceptuale – „războiul”, „americani la Paris”, „dinner la Brâncuși”, „atelierul”, „din nou războiul” etc. – menite să fixeze în concepte culturale o existență, altminteri haotică precum viața însăși – nu s-ar putea scrie aceeași biografie folosindu-se alte intrări bibliografice decât cele dintr-o primă versiune”, a punctat Alexandru Buican.
Autorul consideră că, în actualul volum, nu a fost scăpat din vedere „nimic cu adevărat important.
„Îi pot asigura pe cei care vor fi interesați de această carte că, de astă dată, nimic cu adevărat important nu a mai fost trecut cu vederea sau, cum spun americanii, că nicio piatră nu a rămas neîntoarsă. Cred că acum, când închei această a doua ediție a unei cărți pe care am gândit-o și scris-o într-un interval de șaptesprezece ani, îi pot spune adio omului genial în atelierul căruia am trăit o mare parte din viața mea, nu numai alături de el, dar și de cohorte de vizitatori care mi-au impus, vrând nevrând, să-i cunosc (și chiar bine!)”, a concluzionat Alexandru Buican.
