Anul viitor se prevede a fi o perioadă, firesc tensionată, de jos până sus, deoarece alegerile de toate felurile, țintesc mirajul puterii. Iar puterea aduce privilegii, adică bani și influență prin împrejurimi. Dar cea mai mare vânzoleală este, acolo sus, unde se fac alianțele, de unde vin directivele. Într-o democrație nu ar trebui să privim acest peisaj. Ci pe cel de la poalele vulcanului, unde, după reguli validate de vreme, ar locui râvnita, mult invocata, animație partinică și civilă. Fostul jurnalist din Cluj, Alin Fumurescu, mi-a fost recomandat verbal de doamna Nadia Moșanu, ca un om inteligent, căutător, cu opinii ferme. Sunt sigur că ne-am întâlnit prin Clujul agitat al presei de la începutul noii lumi democratice. Apoi, fiecare cu drumurile lui în viață și în profesie.
De o vreme încoace îl citesc pe Alin Fumurescu, săptămânal, în revista „Dilema veche.” Rezonez la textele lui. Mai aflu că și-a luat un doctorat în America, iar acum este profesor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Huston. Este autorul unei cărți de referință, cu titlul „Compromisul. O istorie politică și filozofică.” Cine a spus prima dată că politica este un compromis? Autorul pornește de la această întrebare pentru a scrie prima istorie conceptuală a noțiunii, îmbinând analiza istorică cu o cercetare adecvată despre utilizarea termenului în textele canonice ale filosofiei politice. Agreez intelectualii confirmați de ideile lor. Universitarul ne aduce aminte de gânditorul politic, istoricul francez, Alexis de Tocqueville, care îmi este și mie cunoscut, cu o intuiție năucitoare. Încă din 1835, toamna, a prevăzut că lumea va fi împărțită în două sfere de influență – cea americană și cea rusă.
Când am fost peste Ocean, am luat cu mine cartea lui „Despre democrație în America”. Și mi-a prins bine. A crezut în democratizarea societăților, ca fenomen ireversibil, la care contribuie atât suporterii devotați, cât și detractorii ei. Istoricul, de viță nobilă, avertiza că sunt două tendințe spre doctrina egalității. Una care dorește să urce, firească, necesară, care se face cu sacrificii, iar cealaltă, care coboară, și-i trage după ea pe cei mai buni din preajmă. Cele două sensuri pot fi îmblânzite, echilibrate prin educația democrației. Adică să fie puse în valoare părțile bune. Altfel se risipește esențialul. Cred și eu în articolele Confederației, prin care partida care s-a ambiționat să educe nu s-a lăsat să fie educată. Să ridice poporul nu să se lase coborât la el. Nu este nicio jignire pentru cei mulți, deoarece marii intelectuali români au pledat pentru luminarea poporului. Numai cu oameni instruiți poți merge înainte, te poți înțelege.
În acest caz, zborul la joasă înălțime este extrem de păgubos. Mimetismul intelectual duce la o mare confuzie. Universitarul de la Huston, de loc din orașul Brad, este dominat de principiul valorii reale. De acolo a tras semnale de alarmă pentru plagiatul doctoratelor. Invazia de doctori nu are consistență, în multe cazuri. În ultimele trei decenii s-au acordat 80.000 de titluri de doctori în felurite domenii. Numai în anul 2012 s-au obținut 6259 de titluri. E mult? E puțin? Socotiți singuri. Aici se regăsesc suficienți politicieni. Nu le mai spun numele, îi cunoaște toată lumea. Mulți asigură zborul la joasă înălțime. Asta ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Care ne sunt modelele. Pe cine admirăm? Cu cine râvnim să ne asemănăm? Întrebări necesare, domnule Alin! Că zborul la joasă înălțime, mai ales în educație și politică, este prea evident. Mai sunt oaze de încurajare, mai ales în rândul celor tineri. Pe unii îi văd, îi apreciez. Dă, Doamne, să rămână cât mai mulți la vetrele lor, să primenească țara. Că fără oameni de nădejde plâng pădurile. Ori iau și ele drumul străinătății. O constatare din amfiteatrele americane mă face să fiu mai îngăduitor și cu zborul jos al multor români care au optat pentru a fi conducători. Asumarea de a fi într-o poziție de decizie politică, să treci prin exercițiul de a fi ales te privește în primul rând pe dumneata, domnule senator, ori deputat! Și apoi imediat și pe noi, alegătorii.
Atenție cum se vede lumea de la Huston! Scrie domnul Fumurescu: „Educația a eșuat. Democrația s-a prostit. Din nefericire, lucrurile nu s-au oprit aici, că și prostia s-a democratizat.” Și dă câteva pilde din Parlamentul României, unde unii se fudulesc cu strigăte fără idei. Și cer să fie votați. Atenție la zborul la joasă înălțime! Dar este greu de conceput cum niște oameni ca noi, de pildă, care au renunțat total la deprinderea de a se conduce singuri, ar putea totuși să-i aleagă corect pe cei care trebuie să îi conducă. Temă de casă pentru anul care vine.
