De o vreme încoace, pe ecranul sfârșitului de an rulează filmul despre fericirea românilor. Cu război în vecini, cu altul nu departe, cu haos în finanțele publice, cu foamea acută de bani, cu prețuri care își văd de drumul lor… Pe fundal, apare și un sondaj european, adică agenția de statistică Eurostat, care face un clasament al fericirii. Nici mai mult nici mai puțin, acesta este nesomnul Europei. Adică goana după fericire. Mă uit pe clasament și nu prea am repere de apreciere a ierarhiei. Cică s-au luat în calcul indicatori de calitate a vieții. Austria este cea mai fericită țară din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Un prieten, cu simț al observației, care a fost recent la Viena, mi-a confirmat că Austria este o țară mai ordonată, liniștită. Uneori plictisitoare.
Se vede că toate acestea au adunat puncte privind calitatea vieții. Dar imediat după Austria se situează România și Polonia. Noi suntem mult peste Italia, Germania, Spania. Pe ultimul loc se situează Bulgaria. Cât aș fi eu de iubitor de țara mea, tot mi-a intrat pe sub ușă fluturele curiozității. Ce recomandă România drept o țară fericită în fruntea clasamentului european? Mai răsfoiesc presa și aflu și comentarii mai lămuritoare. Eurostat precizează că analiza are ca scop „să surprindă tendințele, în ceea ce privește bunăstarea subiectivă a cetățenilor europeni.” Tot nu m-am dumirit până la capăt. Dar las să meargă treaba mai departe. Adică este vorba de un top subiectiv, care arată cât de fericiți sunt oamenii din fiecare țară.
Am fi tentați să credem că acest fel de a privi fericirea ar face parte dintr-o viziune siropoasă, dulceagă, amăgitoare. Dar și această percepție subiectivă a cetățenilor poate face analiza demnă de interes. Deoarece ea, analiza, ascunde și alți factori în ierarhie. Cum ar fi familia, ori stabilitatea financiară. Ba și educația ar fi prinsă în calculul fericirii. Bine, dar ieri mă ocupam de testele PISA, care se referă la învățământ și plasau România pe penultimul loc. Ce să mai înțeleg? Și, totuși, nu merită să întoarcem spatele acestui sondaj care a măsurat euforia. Că în lumea în care trăim nu poți reduce totul la bani. Avem și zicala mai veche, banii nu aduc fericirea!
Dacă privim cu atenție zone din Uniunea Europeană, vom putea observa violența, ca efect al migrației, zvâcniri ale terorismului, spectrul războiului, care fac atmosfera prinsă în chingile prudenței. Din acest punct de vedere, cu toate frământările din interiorul țării noastre, România rămâne o țară mai sigură. Poate văd alții ceea ce nu vedem noi. Dar dacă un rol în aceste aprecieri pozitive ar sta și cumpătarea românilor… O realitate învățată prin istorie. Poate fi un avantaj pentru lumea care ne așteaptă după colț. Ziceam cu un prilej că sondajele sunt instrumente ale diavolului. Alții au descoperit că diavolul se ascunde în detalii. Așa că noi, cei care ne lovim de colțurile acestei lumi românești, avem alte motive de apreciere a stării de fapt.
În fiecare zi suntem într-o poziție de așteptare a unui bine, văzut la alții și închipuit de noi. Nu cred într-o fericire colectivă, națională. Cred, în schimb, în fericirea care depinde de viața fiecăruia. Psihologii serioși se referă la fericire ca la o stare de mulțumire față de viață, o stare de bine mentală și fizică. Există fericire! Dar să spui că suntem printre cele mai fericite națiuni din blocul comunitar… De pildă, Aurora Liiceanu crede că românii nu sunt mai fericiți ca alte națiuni. Evocă și studii ale pesimismului. În plus, în mediul academic, fericirea nu este luată neapărat foarte în serios. Pentru că fericirea, la fel ca iubirea, ar trebui să aparțină domeniului literaturii. În filme, în romane sunt personaje consacrat fericite. Fericirea este ceva strict personal. Sentimentul poate fi răspândit și la cei din jur. Să nu aduceți politica în acest orizont, deoarece fiecare cu părerea lui. Dar fiecare om are dreptul la fericire!
Suntem în preajma Sfintelor Sărbători. Așa că haideți să ne lăsăm fericiți și de acest sondaj. E bine că și alții ne pun în lumină. Mă mângâi cu spusa mamei: Lasă lumea cum îi ea, n-o face din bună rea! Că poate fi și mai rău. Sărbători fericite!
