– Urmare din nr. 10236/27 decembrie 2023-
Părintele Arghir Vlașin de la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Bistrița a ținut în permanență legătura cu Înaltpreasfințitul Justinian Chira. Nu scăpa niciun prilej de a-l întâlni. Când mergea în vreun sat vecin își ducea enoriașii la slujbă pentru a simți și ei aerul de sfințenie răspândit în jur de Preasfințitul Justinian.
„Când venea la sfințiri de biserică mergeam și eu. De exemplu, a venit în Salva. Am mers cu credincioșii din Tăure la sfințire. În 1986 ne-am dus odată de Sfânta Marie, la Rohia, cu un grup de credincioși, pe jos, peste deal. Am stat la priveghere. Am fost aproape 88 de persoane. Am pornit la 5 dimineața și am ajuns pe la 22. Preasfințitul Justinian venea întotdeauna de Sfânta Marie la Sfânta Liturghie, la Rohia.”, a mai rememorat preotul Arghir Vlașin.
Altădată, Preasfințitul Justinian care era în acea vreme, episcop-vicar la Cluj a mers în vizită canonică la Bistrița. Pe “nepusă masă” l-a anunțat pe părintele Arghir că va trece și pe la el, vroia să își vadă fiul duhovnicesc.
“A venit odată în vizită canonică la Bistrița și apoi îmi spune: Arghire, vin la tine. Vin să văd ce faci. Eu nu aveam atunci mașină. M-am urcat în autobuz și am plecat acasă. El între timp a mai avut discuții cu protopopul, cu preoții. Eu am ajuns devreme acasă. Și m-am apucat de lucru în cimitir. M-a căutat acasă, oamenii i-au spus: e în cimitir, cosește, face fân. Și a venit acolo la cimitir și m-a strigat: părinte Arghir… Am intrat în biserică. Mie îmi place ca Altarul să fie curat, masa altarului trebuie să fie impecabilă. A intrat și i-a plăcut ce a găsit, eu făceam Liturghie permanent. Și apoi a venit acasă la mine și m-a întrebat: părinte ce ai de mâncare? Eu zic: Preasfințite, am niște zeamă de fasole. Păi, dă-ne de aia, și de aia mâncăm. Dacă a venit la preot acasă a mâncat ce avea de mâncare. Nu era pretențios, să îi faci aia sau cealaltă. Era un om natural, firesc”, a concluzionat părintele Arghir Vlașin.
Preotul nu scăpa nici prilejul de a merge mereu la ziua Înaltpreasfințitului Justinian, la fel cum obișnuia să ajungă la Bârsana, în fiecare an, în 30 iunie, când era hramul mănăstirii.
“Eu în fiecare an, de ziua lui, mergeam în Baia Mare. Îl felicitam și stăteam de vorbă. Era lege pentru mine acest lucru, de fiecare dată mergeam. Apoi îmi amintesc că mergeam la Bârsana, în 30 iunie. Eu întotdeauna căutam un prilej bun să mă apropii de el. Avea deja 90 de ani. Și când mă apropiam de el fără să îi spun cine sunt spunea: Părinte Arghire, m-ai găsit și aici. Pentru cei pe care îi hirotonea avea un cuvânt aparte, erau copiii lui duhovnicești. Te cunoștea, numai să te apropii de el. Când m-am apucat de biserică aici la Bistrița, am mers să îi cer binecuvântare. Vai, zice, te-ai înhămat la un lucru greu, dar ai să biruiești. Ceea ce faci e pentru Slava lui Dumnezeu. În 30 aprilie 2023, am făcut sfințirea bisericii, au fost 3 episcopi. Am avut o sfințire foarte frumoasă. Dacă trăia Preasfințitul Justinian, ar fi fost prezent și el. Pentru el ar fi fost o realizare extraordinară. Dar sigur s-a bucurat acolo în Cer. Eu mă rog permanent pentru el, l-am și pictat în Biserică la mine. Mai merg și la Rohia, la mormântul său”, a adăugat preotul Arghir Vlașin. (va urma)
viața arhiepiscopului Justinian Chira este o fereastră spre o personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe. Poveștile despre modestia și dedicarea sa spirituală sunt inspiraționale și arată impactul profund pe care l-a avut asupra comunității.