Proba timpului după 48 de ani, am revăzut cu ochi de „maramureșean practicant” filmul „Pintea”!

Era iminent, mai ales cu cele două greve ale scenariștilor de la Hollywood, care au făcut ca anul cinematografic 2023 să fie unul dezastruos. N-ai încotro, te întorci la filme mai vechi, nu? Așa am revăzut mai ieri filmul „Pintea”, lansat în 1976. Încă doi ani și are jumătate de secol! Ce conexiuni cu realitatea are? Dar cu Maramureșul?

“Pintea este un film românesc din 1976, regizat de Mircea Moldovan, după un scenariu de Vasile Chiriță și Dumitru Mureșan. Rolurile principale sunt interpretate de Florin Piersic, Nae Gh. Mazilu, Constantin Diplan, Aristide Teică și Maria Ploae. Acțiunea filmului se petrece în Maramureș la începutul secolului al XVIII-lea. Ofițerul român Grigore Pintea (1670-1703) se întoarce în satul natal din Maramureș și, după ce află că părinții săi au murit și alți săteni au fost schingiuiți pentru că au protestat împotriva nedreptăților săvârșite de oamenii grofului Bartolok, părăsește armata austriacă și devine haiduc, folosindu-și cunoștințele de tactică și strategie militară. Cetei sale i se alătură numeroși țărani care doreau să scape din robie, iar Pintea reușește să ocupe Cetatea Chioarului și apoi Baia.

În final, pe când mergea la Sătmar pentru a se întâlni cu principele rebel Rákóczi, Pintea este ucis pe la spate. (…) Scenariul filmului este inspirat din viața haiducului Pintea Viteazul, despre care au fost zămislite numeroase legende populare. Faptele reale au fost împletite cu legende și fapte imaginare, aceste aspecte fiind menționate astfel la începutul filmului: „În țara de aur și de cremene a Maramureșului, s-au zămislit de-a lungul a trei veacuri, ajungând până la noi, numeroase legende în jurul eroului popular GRIGORE PINTEA, supranumit VITEAZUL… Filmul nostru vă propune o posibilă întruchipare a acestui erou…”

Nu comentăm aici faptele istorice, controversate sau nu. Nici locurile azi emblematice pentru haiduc. Ci conexiunea cu filmul. Pintea cel născut în județul Cluj, satul Măgoaja, se întoarce acasă… în Maramureș, în satul natal. Apoi, își face sistem de informații finanțând o cârciumă, un han, o frizerie, două în Baia Mare, hanul… în drumul brașovenilor, cică. Ar putea fi traseul comercianților, poate chiar pe Drumul Măriuții dintre Sighet și Baia Mare. Apoi, Pintea eliberează țăranii din beciurile grofului Jambor din Rona și dă foc castelului. Ori castelul din Coștiui-Rona e bine mersi la locul lui, ultima oară a fost școală, înainte Regie a Sării. La fel, ocuparea Cetății Chioarului are doar sămânță de adevăr, nu e și reală. Acolo s-au ascuns revoluționari de-ai principelui Rákóczi, drept pentru care generalul austriac Rabutin a aruncat-o în aer cu dinamită. Încă există în apropiere lac, acum secat, ce odinioară a fost botezat Tăul lui Racolța, cu aluzie la revoluționar, se spunea că s-a scufundat acolo o căruță cu galbeni etc. Dacă era Pintea, clar erau alte toponime. La fel, ocuparea Băii Mari e ușor forțată, se știe că Pintea Viteazul chiar a fost ucis în încercarea de asalt asupra cetății fortificate pe-atunci, iar corpul său ar fi fost expus pe metereze. Și totuși, filmul ne-a dat o stare bună, plăcută, în ciuda simplită­ții sale. Anume scene au fost superbe, în ciuda excesului de costume populare nou-nouțe, ba și cântecele cu noduri, vădit lăpușene, în context de întâmplări petrecute în jurul Gutâiului, pe Mara și Cosău, au dat bine, deși nu se potrivesc nicicum zonele folclorice. Rapsodul Nicolae Pițiș ne povestea, în ultimul interviu făcut cu el, că a călărit atunci alături de Piersic. Pițiș între timp… a plecat dintre noi. Florin Piersic are 87 de ani! Cât despre locațiile alese, probabil la sugestia profesorului Nădișan s-au ales câteva emblematice. Unele filmări par a fi făcute pe Igniș, altele în Câmpul Tătaru, arătând des Creasta Cocoșului, dar parcă mai des Gutâiul Mic, cei trei Apostoli. Nefericită alegerea filmărilor din Baia Mare… la Sibiu, clădirile acelea „de Baia Mare” sau de Cetatea Chioarului țipau a non-Maramureș. La fel, scena împușcării în pădure de brad, undeva între Baia Mare și Satu Mare, e imposibil de găsit asemenea loc, eventual de-ar fi mers roată, pe la Sighet, să treacă Huta spre Certeze.

Dar revenim, filmul conține mai mult Maramureș decât orice alt film, la fel câteva scene memorabile, gen leitmotivul palpării rănii de pe obraz, de la o piatră aruncată de un copil. Sau săritura de pe probabil stânca Laleaua Albă, deși imaginile spre planul doi sugerau chiar „sărita lui Pintea” de pe cărarea spre Creasta Cocoșului din Poiana Boului. Trecerea Izei cu pluta de lemne.  Rugăciunea de la biserica din Budești, cu oamenii ce ating bisericuța, gest ce se mai face până în ziua de azi. Replici devenite legendare. „Taci, mă/Nu tac?/ No amu-i tace’!” Sau „Am fo și-om fi!” Galopul de pe sub Turnul Ștefan. Scena împușcării haiducului și a cetei sale.

„Casa de Filme 5 l-a angajat pe regizorul Mircea Moldovan în martie 1974 pentru regizarea viitorului film. Filmul a intrat în faza de producție la 1 iulie 1975. Filmările au avut loc în perioada 6 octombrie 1975 – 7 ianuarie 1976 și s-au desfășurat la Hoteni, Mara, Desești, Budești, Călinești, Sârbi, Sat Șugatag, Gornești – Mureș, Prejmer – Brașov, Sibiu, Tg. Mureș, Baia Mare, Buftea și Mogoșoaia.

Filmul a fost vizionat la 31 mai, 5 iunie și 11 iunie 1976, solicitându-se efectuarea de modificări de montaj și sunet și adăugarea unei secvențe noi, scrisă la comandă și filmată la 3 iulie 1976. Copia standard a fost finalizată la 30 iulie 1976. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 5.189.000 lei. Câteva secvențe (cele a căror acțiune se petrece în Baia Mare) au fost turnate în Sibiu, iar o altă secvență a fost turnată la biserica de lemn din Budești Josani (unde se află cămașa din zale a lui Pintea). Florin Piersic a îmbrăcat cămașa lui Pintea, dar aceasta i-a fost prea mare. Cântecele cu noduri (hori în grumaz) din film au fost interpretate vocal și la trâmbiță de Nicolae Pițiș (Nicolae a lu’ Iacob), rapsod național din comuna Lăpuș. Filmul Pintea a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.820.385 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 1 iunie 2001, fiind vizionat de încă 1.281 spectatori”. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pintea_(film) – cite_note-4

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: ”Deși din unele izvoare istorice reiese că haiducul, supranumit Pintea Viteazul, ar fi căzut în luptele pentru cucerirea orașului Baia Mare, opțiunea tragică a scenariștilor Vasile Chiriță și Dumitru Mureșan, de a-l expune trădării, este admirabil pusă în valoare de realizator: pe fundalul unei doine de o tris­tețe sfâșietoare, viteazul (Piersic, într-una dintre cele mai romantice compoziții ale filmografiei sale) se prăbușește, ca o pasăre neagră cu aripi frânte, într-un deșert, orbitor, de zăpadă. Din păcate, vibrația baladescă a acestui prolog-epilog este tradusă uneori, simplist, într-o poetică pândită de primejdia exacerbării sentimentelor și atitudinilor”.

Oricât de cârcotași am fi, filmul Pintea e de văzut de noile generații și de revăzut de noi ceilalți. De căutat locurile în memorie. De căutat ici-colo datele istorice. De mustăcit, de zâmbit, de contestat sau controversat, dar de iubit. E o felie de legendă și de istorie absolut necesară Maramureșului!