Am intrat într-un an cu multe necunoscute. Și acele mistere care se vor lămurite au capcane pe care nu le poți ocoli. Goana după putere, cel puțin la noi, destramă solidarități politice. Iar cele care sunt au riscul de imprevizibil. Da, puterea este fruct divin, cine apucă să o guste! Este o îngrijorare teribilă în rândul partidelor politice. Și cei mai siguri pe ei sunt derutați. Îi vedem la televizor cum ostenesc pentru a se fixa în insectarul sondajelor. Încâlciți în lâna gloriei visate. Cei mai vocali sunt uimiți că unii îi alungă de la ospățul electoral. Cazul fermierilor este elocvent în acest sens. Nemulțumiții nu au nevoie de vaccinuri politice acum, ci de sprijin guvernamental. Deși la Afumați am văzut oameni politici deghizați în țărani, prin îmbrăcarea unui sfeter de lână, și se rățoiau tocmai la partidul care i-a făcut parlamentari. O pildă de morală politică. Despre astea vom mai vorbi.
Am observat o discreție printre oamenii politici români în legătură cu alegerile din Statele Unite. Spectacolul Trump este tratat mai mult cu uimire. Am răsfoit și eu mai multe publicații pentru a mă lămuri. Și spun ce am aflat. Conservatorii britanici privesc cu optimism revenirea lui Trump la Casa Albă. Pare ciudat și irațional, fiindcă stilul și ideile fostului și posibilului președinte american sunt cam pe dos față de convingerile conservatoare. Și atunci de unde stima și mândria lor? O fi o măgulire anticipată? Președintele francez a vorbit în volbura americană despre nevoia unei strategii europene de securitate, care să nu depindă de America. Cum este în prezent. Candidatul Trump nu dă semne că s-a schimbat în păreri. Și-a reluat atacurile la adresa europenilor și a refuzat să răspundă clar dacă America va rămâne membră a NATO, dacă va ajunge unde a mai fost.
Într-un articol din „Politico Europe”, Trump spune: „Țările europene au profitat de noi. Au profitat din punct de vedere comercial și au profitat de protecția pe care noi le-am oferit-o.” Dar se merge mai departe cu enumerarea opiniilor candidatului american. Domnul Teodor Tiță a descoperit o conversație dintre Trump și doamna Ursula, în care se spunea: „Statele Unite nu vor ajuta Europa dacă va fi atacată.” Auzim tot mai des generali care ne avertizează despre un atac al Rusiei asupra Europei. Comandanți NATO chiar intră la nuanțe în pregătirea populației. Adică să ne procurăm o lanternă, un radio cu baterii, rezerve de apă și hrană. Grija mi se pare firească. Dar când va fi atacată Europa? Peste câțiva ani, ne spun aceiași strategi euroatlantici. Și dacă ar fi să fie, europenii vor fi singuri?
Prin Belgia sunt și unde de optimism. Este adevărat, e mult m ai lesne să fii optimist în vestul Europei decât în est. Mai ales când te gândești la războiul din Ucraina. Și când auzi și mesajele apropiaților lui Putin nu prea îți vine să rămâi indiferent. Noroc cu generalii români în rezervă, deveniți analiști militari, care ne mai temperează emoțiile pe această temă. Dar nu exclud pericolul. Esticii care au trecut prin proba ultimului război avertizează despre umbra Răsăritului. Tot țările din Est iau foarte în serios nevoia de înarmare. Cu toate acestea, se evaluează că nu pot rezista singure. De aceea întoarcerea lui Trump provoacă îngrijorări în zonă. Se fac referiri și la Ungaria, al cărei Viktor Orban este amintit de candidatul și fostul președinte american ca un lider vizionar. Se poate întâmpla ca liderul maghiar să fie dezamăgit când va constata că țara sa nu poate fi mutată în altă parte a lumii și tot ce i se va întâmpla zonei va fi valabil și acestei țări.
De aceea timpul politic este brăzdat de uimiri, dar și multe nemulțumiri. Vizibile sau intuite. Nu numai în țara noastră, ci și în alte părți din lume. 2024 este anul alegerilor. Și cum se spune: ce alegi, aia culegi. Criza pe această temă este plurală și planetară. Cu multe semne de întrebare. Și multe necunoscute. Cu ambiții și interese. Dar despre ambițiile unor lideri politici și români și de pe la alții, cu alt prilej.
