Năpăstuite vremuri am ajuns! Să avem minciuni aristocrate și adevăruri care nu sunt prețuite. Recunosc că mă descurc foarte greu cu noile confuzii spuse în limba engleză. Adică fake news; adică știrile false, ori deep fakes, din zona înșelătoriilor, a falsificărilor, mai ales a imaginilor. Cu asta ne ocupăm în lumea de astăzi! Această industrie bine articulată este necruțătoare. Nu ține seama de vârstă. Cei tineri, care au abilități în a deosebi mai ușor minciuna de adevăr pe noile portative tehnice sunt mai siguri pe ei. Cei cu încetineala în percepția realității, mulți, cred în minciuni. Tot citind articole pe această temă mi-am dat seama că minciunile aristocrate sunt la mare căutare. Puse în relieful social ele sunt aducătoare de câștiguri, de profit în ultima instanță. Mai nou, lumea pe dos este aplicată și războiului. Adică morții și ruinei.
Un ziar scrie că situația din Ucraina este explozivă. Rușii nu cedează și bombardează de zor orașele mari și mici deopotrivă. Mor civili, clădiri de toate felurile sunt făcute harcea-parcea. Putin tot pomenește de o denazificare a Ucrainei, în timp ce se comportă în cel mai agresiv chip cu putință. Aflat în plin delir electoral, împinge poporul rus spre marginea prăpastiei. Imediat după lectura știrii, văd la televizor imagini de pe front, însoțite de comentarii victorioase dinspre armata Ucrainei. Care are izbânzi. Eu am căzut la mijloc. În ce să cred? Care-i adevărul? Că nu pot rămâne indiferent când altă știre ne dă fiori. Că rușii s-ar pregăti de alte invazii. Ar fi vizate trei țări membre NATO. Este amintit și numele României. Sunt contrazise aceste păreri Apoi, din nou sunt sugerate de către germani și englezi. Șeful Statului Major al Armatei Române a tras și el un semnal de alarmă. Calmat de premierul român. Că noi, românii, nu avem treabă cu războiul.
Noi ce să mai înțelegem? Cât este pădure și cât frunziș? Sunt adevăruri? Ori minciuni din birourile aristocrate ale puterilor. Din nou mă duc la profesorul Marin Gherman, din Cernăuți, doctor în științe politice, după război venit la Suceava, care, în paginile revistei Veridica, urmărește, analizează și demontează campaniile de fake news, dezinformarea din Europa Centrală și de Est. Este un adversar al minciunilor aristocrate. Recent, în amintita revistă, ne-a dat o probă de cum putem ocoli capcana nedorită. Adică falsul. Afirmația pe dos, răspândită în spațiul public, că Ucraina a renunțat la Crimeea și Donbas, pentru că i-a privat pe ucrainenii de acolo de cetățenie. Deci narațiune falsă. Propaganda afirmă că introducerea cetățeniei multiple în Ucraina înseamnă renunțarea definitivă la aceste teritorii.
Marin Gherman ne explică de ce este falsă narațiunea. Pe 22 ianuarie, de Ziua Unității Ucrainei, președintele Zelenski a introdus un proiect de lege care va amenda Constituția, pentru a permite cetățenia multiplă. Decizia le-ar permite luptătorilor străini și etnicilor ucraineni din afara țării să dețină pașapoarte ucrainene, fără a renunța la altă cetățenie. Legea nu se va aplica țării agresoare. Legalizarea cetățeniei multiple apropie Ucraina de reglementările juridice comunitare. Apoi Ucraina are nevoie de soldați pentru front. Presa guvernamentală rusă a interpretat intenționat greșit această știre, pentru a manipula opinia publică, răspândind povestea falsă cu Crimeea și Donbasul. Legea nu are nici o legătură cu statutul teritoriilor ocupate de armata rusă.
Ucraina a spus în mai multe rânduri că nu este dispusă să renunțe la teritoriul din partea de est a țării. Cam așa arată pe scurt o minciună aristocrată. Minciună la nivel înalt. Chestiunile în zona ocupată sunt mult complicate de propaganda agresorilor. Se mai spune în textele oficiale că atâta timp cât cele două state sunt în război, acordarea cetățeniei ucrainene unor cetățeni ruși reprezintă un risc major de securitate națională. Această lege nu se aplică retroactiv, având ca scop să permită diasporei ucrainene să se implice mult mai mult în sprijinirea Ucrainei. Că sunt ucraineni prin Europa, SUA, Canada, țările asiatice. Minciuni melancolice sunt răspândite și pe la noi prin țară. Când voi afla un om de încredere, ca Marin Gherman, vi le voi spune. Deocamdată, cam atât. E bine să ne descurcăm prin lăstărișul periculos al minciunilor. Deși se dau aristocrate, tot minciuni se numesc.
