Război cu Rusia nu se face

0
98

Mulți dintre cititori au observat că titlul acestui text are aburul piesei lui Jean Giraudoux, scrisă prin 1935, când în laboratoare discrete se pregăteau planurile unei mari invazii. Cea care a dat coloana vertebrală a unei tragedii care și astăzi își mai arată urmele. Negația autorului francez este plină de subtilitate. Deși acțiunea piesei se întâmplă în Troia antică, ea este un semnal, o previziune la al Doilea Război Mondial. Care a schimbat lumea, a răsucit-o, că nici astăzi nu și-a revenit. În contextul războiului din Ucraina ajung la noi felurite știri despre intențiile Rusiei de a tulbura Europa. Sub diferite forme. Apropiații lui Putin împânzesc fluxurile de știri cu amenințări care ne îngrijorează. Inclusiv este pusă în ecuație și varianta nucleară.
Asta ar însemna distrugerea civilizației. Inclusiv cea rusească. Nu cred că este atâta cruzime pentru autodistrugere. Am ascultat și eu vocea Kremlinului, cea autorizată, și se arată a fi atât de ultimativă. Cuprinși de panică se arată a fi unii lideri militari și politici din Europa și America. Adică NATO. De acolo vin sugestii pentru România. Am aflat despre îndemnul provocator al generalului Ben Hodges ca România să atace, de pe teritoriul ei, dronele rusești care se îndreaptă spre spațiul aerian al Ucrainei. Dacă această prostie s-ar întâmpla, ar însemna un atac deschis asupra Rusiei. Consecințele sunt ușor de bănuit. Se vede că și aliații sunt capabili de capcane. Președintele Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, a avertizat populația din Europa că este nepăsătoare și trebuie să ia atitudine față de această stare de fapt, să devină mai pregătită.
Cea care se va implica într-un război este întreaga societate, indiferent dacă ne place sau nu. Când șeful Statului Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, a spus: eu, personal, nu neapărat ca militar, consider că Federația Rusă nu se va opri aici, a produs multă ilaritate, generalul fiind la început criticat. Când corul îngrijorărilor a sporit, vocile euroatlantice au fost mai răspicate, generalul român a fost ascultat. Lideri români și străini au privit cu mai multă atenție starea armatei române. Deși în calitate de membru NATO țara noastră nu a beneficiat niciodată de garanții de securitate mai puternice. Dacă privim trupele străine staționate pe teritoriul României, sau cele pregătite să intervină, putem da crezare optimismului cam debordant. Legat de această realitate, care ne furnizează siguranță, pregătirea propriei armate, la nivel NATO, întârzie să apară.
După întoarcerea lumii din Estul Europei s-a crezut că nu mai este nevoie de armate, că s-a pornit pe un drum mai liniștit între popoare, că așa mai departe. Nici vorbă! S-au reactivat naționalismele, dorința de a se contura noi state, care au mai existat. Experiența mea din Bosnia-Herțegovina mi-a fost de mare folos pentru a înțelege câte ceva din tulburarea Balcanilor. Și, iată, și noi, românii, suntem în vecinătatea unui război. Care, propagandistic, își îndreaptă atenția și spre noi. Forța de Răspuns a NATO, cu o capacitate de reacție ridicată, ne promite că o armată de 20 000 de militari poate oricând intra în România, poate staționa în scopul desfășurării de operațiuni militare în anul 2024. Presa din Rusia, apărătoare a lui Putin, periodic are știri energice față de România. Cotidianul moscovit Pravda, scria la începutul lunii februarie: „Dacă avioanele ucrainene F-16 vor decola din România și vor lovi teritoriul Federației Ruse, acesta va fi motiv de război. Pistele aeriene din România vor deveni o țintă legitimă pentru armata rusă.”
Nu este ușor să primești vești mai puțin măgulitoare de la un vecin care a făcut multe experiențe pe poporul român. Și mai vedem cum se raportează la alți vecini. Verdicte de genul Ucraina, ori noile răscoliri în Transnistria, cu multe referiri la Republica Moldova ne duc cu gândul la ce se ascunde dincolo de vorbele de clacă. În aceste condiții, suficient de sâcâitoare, eu cred că război cu Rusia nu se face! Ar fi un dezastru în Europa un conflict cu rușii! Cred în titlul acestui editorial! Că război cu Troia nu se face!, cum ne sfătuia în piesa cu același titlu dramaturgul francez Jean Giraudoux.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.