Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” Baia Mare

0
61

Duminică, 17 martie 2024, a Izgonirii lui Adam din Rai, a lăsatului sec de brânză, urmată, luni, de începutul Postului Sfintelor Paşti, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi.

„A sosit vremea cea binecuvântată a lăsatului sec de brânză pentru Postul cel Mare şi Sfânt, care anul acesta, iată, cade într-o zi plină de semnificaţii, şi anume 17 martie, când sărbătorim pe Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, un postitor smerit, mult rugător, anonim şi mult înţelegător al destinului vieţii pământeşti a creştinului, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iutin. Iată de ce şi noi, creştinii, suntem chemaţi după pilda Sfinţilor pe care-i cinstim să începem această călătorie duhovnicească cu o conştiinţă curată, profundă şi creştină. Anume, nu putem merge pe urmele Mântuitorului fără împăcare şi iertare, fără să cuprindem în dragostea noastră creştinească, plină de compasiune şi iubire, pe toţi cei ce sunt de o credinţă cu noi şi pe tot omul de pe pământ, pentru că noi, creştinii, suntem mai puţini pe pământ, nu suntem majoritari şi nici tot pământul şi nici toată umanitatea  nu este creştină, dar în această perioadă noi înţelegem ce spune înţeleptul proverb românesc: mult pot puţini buni împreună. Noi, cei care avem conştiinţa că trenuie să ne rugăm nu doar pentru propria noastră mântuire, ci pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru sporul şi folosul nostru duhovnicesc, ci să ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru toţi oamenii de pe pământ, pentru pacea de pe pământ, să nu se ia pacea de la noi, aşa cum o facem în Sfânta Liturghie, pentru pacea dintre oameni întreolaltă şi pentru pacea dintre neamuri şi persoane şi buna aşezare a întregii lumi. Dacă ofranda postului nostru este aşezată la picioarele lui Dumnezeu pentru sufletul omenesc tulburat, neliniştit, mâhnit şi rănit din pricina căderilor, pentru familie, pentru comunitate, pentru neamul întreg, pentru lumea întreagă, Îl rugăm pe Dumnezeu ca să ne ajute să parcurgem această călătorie cu responsabilitatea că fiecare zi din post pe care o postim şi înţelegerea aceasta, fiecare zi din post pe care o postim este o treaptă către Înviere, un urcuş şi o călătorie, până la urmă, postul şi cu fiecare cărămidă pe care o punem în această perioadă prin zilele de postire, prin viaţa, participare la Sfintele Slujbe, care sunt speciale, prin mărturisirea mai deasă şi împărtăşirea cu vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului, este o zidire, este o temelie şi o zidire a vieţii noastre duhovniceşti pentru a putea deveni casa lui Dumnezeu şi locaş al Duhului Sfânt şi a ne înnoi haina trupului din zi în zi să ajungem la măsura bărbatului desăvârşit după chipul lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu la toţi, la creştinii sfintei noastre Catedrale, unde am slujit astăzi împreună cu părinţii, pregătindu-i pe credincioşi, pe elevii seminarişti, care vin de obicei la Catedrală şi poporul lui Dumnezeu pentrru această perioadă a postului, a primei săptămâni a postului, a Canonului cel Mare, care debutează în prima săptămână a Liturghiei Darurilor înainte sfinţite pe care noi o săvârşim la ceas de seară, după rânduiala lăsată nouă de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian şi a Sfinţilor Părinţi din vechime şi să ne ajute Dumnezeu să fim împreună în stare de căinţă şi într-o lumină lină de seară neîntunecată şi lumina lină cea după chipul lui Hristos, care să ne lumineze pe măsură ce trupul nostru se împuţinează cu nevoinţele, să ne lumineze interiorul, mintea şi sufletul nostru. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Sfânta Liturghie Arhierească

Din sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, cosilier eparhial social-filantropic şi misionar, Protos. Serafim Bilţ, eclasiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş” Baia Mare, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Adrian Morar, referent al Sectorului social-filantropic, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Dr. Valeriu Mircea Vana, responsabilul Agenţiei de pelerinaje, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Petru Vasile Bud, Arhid. Vlad Nechita, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Ionuţ Hotico, Diac. Dan Pop.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Paula Bondre, şi Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.

Cuvântul de învăţătură

„Duminica în care ne găsim este cea în care se face lăsatul secului pentru începutul Postului cel Mare, Postul Învierii sau Postul Paştilor, care durează şase săptămâni, plus Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Calculate în zile, sunt 49 de zile. Duminica înaintea începutului Postului cel Mare este una specială, numită în calendar a Izgonirii lui Adam din Rai. O denumire care ne impresionează şi chiar ne poate tulbura. Cum adică, Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om după chipul Său, după ce i-a dăruit atât de multe lucruri şi daruri mari şi preaînalte şi l-a pus stăpân peste întreaga lui creaţie şi l-a aşezat în Raiul cel din Eden, unde toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit rodea în chip minunat, iar desfătarea lui Adam şi a Evei erau, pe de o parte, din cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum va spune Mântuitorul Întrupat, numit de Sfinţii Părinţi Adam cel Nou, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Pe de o parte se hrănea cu tot cuvântul care ieşea din gura lui Dumnezeu şi pe de altă parte Dumnezeu le-a dăruit şi o desfătare pământească, trupească sau biologică, când le-a zis că din toţi pomii să mâncaţi şi din seminţele câmpului, cu ele să vă hrăniţi, o singură lege le-a dat, şi legea n-a fost pomul în sine, ci ascultarea de poruncă: doar de pomul din mijlocul Raiului să nu mâncaţi. Nu pomul în sine, ci călcarea poruncii a fost cea care a dus la despărţirea lui Adam de Dumnezeu. Cum? Păi, Dumnezeu i-a dăruit lui Adam trup, suflet şi raţiune. Doar omul are simţul vieţii şi al morţii. După ce devine conştient, după ce pricepe realităţile din jurul lui, din mediul înconjurător, începe să înveţe. Raţiunea o are, dar mintea şi raţiunea se dezvoltă pe măsură ce omul creşte şi se maturizează… Deci Adam avea de toate, însă n-avea experienţă. Era la începutul vieţii lui biologice. El, într-un fel, şi Eva şi mai puţin. Încă n-aveau fii şi fiice. Se pune problema dacă Adam ar fi căzut şi n-ar fi existat legile firii şi instinctul  procreaţiei şi Legea lăsată de Dumnezeu că Eva va naşte fii în dureri, cum s-ar fi înmulţit oamenii? Întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată. Păi, s-ar fi înmulţit prin cuvânt. Aşa cum a făcut Dumnezeu lumea, cerul şi pământul şi pe om, prin cuvânt. Din cuvântul şi din duhul gurii lui Dumnezeu omul şi-ar fi luat apoi puterea de a procrea în legătură cu Duhul lui Dumnezeu, aşa cum s-a Întrupat Iisus Hristos de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, dar a intrat eroarea în proiectul lui Dumnezeu… Nu Dumnezeu l-a izgonit pe Adam, că duminica de astăzi este a izgonirii lui Adam din Rai, Adam a fugit… Până  avea harul lui Dumnezeu acoperitor, Adam n-a văzut că e gol, nici nu avea instincte de plăceri. De abia după aceea a văzut că e gol şi el, şi Eva. Şi s-au ascuns.”

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericici Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.