Preotul și scriitorul Eugen Barz în Maramureș

0
73

În urmă cu vreo două luni am primit un telefon din Madrid, de la Eugen Barz, care îmi spunea că ar dori să pregătim o venire a dumisale în Maramureș. Nu ne cunoșteam ca oameni, dar știam unul de altul de la prieteni comuni. Și din scris. L-am dat în seama poetului și prietenului Nicolae Scheianu, cu care am țesut întâmplarea venirii în Maramureș a preotului și scriitorului Eugen Barz . Nicolae l-a adus de la Cluj, la Baia Mare. Cu sprijinul Bibliotecii județene și al revistei Nord Literar, am organizat o întâlnire de cunoaștere cu scriitori și cititori din Baia Mare. Distinsul oaspete ne-a vorbit despre devenirea lui profesională. S-a născut în Săliștea Nouă, de lângă Cluj, este preot ortodox, a fost protopop al Călărașilor. Din 2011 s-a mutat la Madrid, unde este preot paroh al comunității românești din Parla. Conduce Centrul Cultural Antim Ivireanul, este membru fondator al Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania. Fondator și coordonator al revistei de cultură Littera Nova, un mare succes al preotului Barz și colaboratorilor lui. De asemenea misionari au nevoie Biserica Ortodoxă Română și cultura acestei țări în străinătate.
Și cum domnul Barz și-a manifestat dorința să cunoască Maramureșul, am făcut un popas la Desești, sat cunoscut pentru rezonanța lui lirică, care a avut ca invitați nume de prestigiu ale poeziei românești și europene. Sala Nichita Stănescu, care în acest an împlinește 40 de ani de existență, este un argument în acest sens. De bun augur a fost întâlnirea cu preotul paroh Ioan Ardelean, de la Desești, cu care părintele Barz are multe similitudini. De la altar, la deschiderea spre cultură, spre socialul imediat. În Biserica cu hramul Sfintei Parascheva, monument UNESCO, preotul din Madrid a admirat pictura veche, icoanele și ștergurile cusute de femeile satului. Apoi, preotul Ardelean l-a condus pe oaspete la Centrul social și în sala Căminului cultural, unde este o expoziție de pictură, rod al taberelor de profil care au loc în satul de pe Mara.
De la Desești, Eugen Barz a pornit spre Sighetu Marmației, unde a avut întâlniri cu scriitori și cititori de la Sighetul Marmației, locul unde s-a zidit o columnă literară în urmă cu peste o jumătate de veac. Ce acum poartă numele de Festivalul Internațional de Poezie. Uluitoare reședință literară, onorată de un dicționar al valorilor naționale și europene. Ba și din America și Israel. Drumul cunoașterii a continuat spre Târgu Lăpuș. Unde verbele au fost în stare de prietenie. Cunoaștere și mântuire. Zilele petrecute și trăite în Maramureș de preotul și scriitorul Eugen Barz au rămas efigie pentru înțelegerea unui spațiu cultural cu valențe particulare. Cât ne-a fost călătoria aproape, mai ales în casa părintească din Desești, ne-a împărtășit, părintelui Ardelean, doamnei Viorica și poetului Scheianu câte ceva din arhitectura comunității românești de la Madrid. Cum o duc și cum se gospodăresc sufletește, cum se împacă românii cu plecarea de acasă, cum își educă pruncii în numele țării din care provin.
Am aflat de la sursă, de la un preot și un scriitor, despre starea de fapt a românilor din așezarea Parla, din vecinătatea Madridului. Dar despre astea cu un alt prilej. Acum am dorit, după priceperea mea, să fac un succint portret scriitorului român din Madrid. Eugen Barz nu este, desigur, singurul preot care scrie poezie cu fața spre valoare. El nu scrie ca un preot, ci ca un poet care se mărturisește cu credință creștină. Critica literară din țară a descoperit în creația lui o sugestie fină, aluzie biblică, decizia gestului poetic cu mijloace convingătoare ale autorului. Am aflat și părerea criticului literar din Iași, Ioan Holban: „Pe coridoarele întunecate ale bibliotecii circulă doar poemul-oracol pentru a deschide porți succesive în așteptarea bibliotecarului care își îngrijește pergamentele din piele de bivol. Poetul însuși părăsindu-și compartimentul poeziei din bibliotecă se năruie în imaginea omului bântuit de cuvinte – ființele vii care fac această lume în zornăit de lanțuri ori încremenită în sloiuri de gheață. În gestul înalt simbolic al degetelor dreptei, care împreunate binecuvântează, se adună toată poezia lui Eugen Barz, un poet român admirabil de peste mări și țări.”
Dar Eugen Barz a primit sprijinul sufletesc al multor scriitori din țară. Printre ei se numără Adrian Popescu, Horia Gârbea, Lucian Vasiliu, Ioan Pintea, Constantin Cubleșan, Andrei Moldovan. Fapta măreață a ultimilor ani este realizarea revistei de cultură Littera Nova, o izbândă publicistică românească în Occidentul Europei. Despre care voi scrie separat. Nu uit a aminti că prezența domnului Barz în Maramureș s-a lăsat și cu înțelegeri scrise dintre Comunitatea românilor din Madrid și instituții culturale din Maramureș. Așa este parteneriatul cu revista de cultură Nord Literar, semnat de managerul Dana Gagniuc-Buzura. Pentru mine a fost o sărbătoare a cunoașterii unui român din Spania. Care, pe Ulița Bisericii din Desești, spunea că este atât de cucerit de faptele sale că nici nu realizează că locuiește în altă țară. Este sprijinit și de doamna preoteasă, de profesie învățătoare, care se ocupă în cadrul școlii parohiale de orele de religie, română, istorie și geografia României, astfel ca mulți prunci de români să își cunoască rădăcinile. Da, a fost o întâlnire de neuitat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.