- Urmare din Graiul Maramureșului, nr. 10321/6 aprilie 2024 –
Dumitrița Filip s-a născut pe meleaguri maramureșene, în localitatea Lăschia, acolo unde există o biserică sfințită chiar de Sfântul Andrei Șaguna, fostul mitropolit al Ardealului. Cu multă dăruire și evlavie, Dumitrița Filip se străduiește și ea să pună în valoare urmele de sfințenie lăsate în ținutul Maramureșului de înaintașii săi.
Absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, secția Conservare-Restaurare, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu două masterate și un doctorat, finalizat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fost muzeograf în cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Dumitrița Filip pare neobosită în cercetările sale. De la o „descoperire accidentală” a fost cooptată într-un program de cercetare postdoctorală, la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În cadrul acestui program, Dumitrița s-a implicat în recuperarea tehnicii de pictare a icoanelor transilvănene de secol XVIII – început de secol XIX și chiar a reușit să reconstituie rețete de preparare a unor pigmenți folosiți la pictarea vechilor icoane. În prezent, Dumitrița Filip este expert restaurator, atestat de Ministerul Culturii (lemn policrom și pictură pe panou de lemn), la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
R: În urma acestor cercetări ai avut parte de descoperiri interesante. Dacă poți să ne dezvălui câteva dintre acestea…
D.F.: Am avut parte de câteva descoperiri interesante, și anume: am reușit să prepar cerneala ferogalică din surse locale urmând instrucțiunile din rețete de secol XVIII și XIX, o gamă variată de pigmenți, din pământuri colorate de origine locală și câteva rețete de vernis (acesta se aplică pe suprafața pictată, având un rol protector). Toate aceste materiale obținute le-am folosit pentru a picta câteva icoane noi. Una dintre icoanele experimentale a fost vernisată cu rețetele de vernis reconstituite și supusă unor cicluri de îmbătrânire artificială pentru a observa comportamentul lor la îmbătrânire. În studiile pe care le-am publicat împreună cu colectivul de cercetare am prezentat și modul de preparare a pigmenților, zonele din care am prelevat materia primă și alte detalii de ordin tehnic.
R: Cu cine ai colaborat?
D.F.: În jurul cercetării icoanelor și al tehnicii de pictare s-au adunat specialiști din diverse domenii: conservare-restaurare, știința patrimoniului, istoria artei, iconografie, științele naturii, arheologie. Am avut ocazia să colaborez, așa cum am menționat deja cu cercetători chimiști din domeniul patrimoniului cultural (dr. ing. Elena Badea de la INCDTP-ICPI, dr. Cristina Carșote și dr. Zizi Ileana Baltă de la Muzeul Național de Istorie a României și Gheorghina Olariu de la Muzeul Județean Satu Mare), arheologie (arheolog dr. Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud), pedologie (dr. Ing. Horea Cacovean de la OSPA Cluj), entomologie (prof. dr. Zoltán Lászlo de la Facultatea de Geografie, UBB Cluj-Napoca) etc.
R: Pe ce perioadă s-a întins acest proiect? Va mai continua cercetarea științifică pe această temă sau te-ai gândit la alte proiecte?
D.F.: Proiectul în sine a avut o durată de trei semestre (un an și jumătate), dar cercetarea propriu-zisă a pigmenților (metode de obținere, identificarea surselor locale) am început-o cu un an mai devreme. Cercetarea pe această temă nu s-a încheiat, am trecut la studierea unei alte epoci istorice și a altor tehnici de pictare, și anume cum a fost realizat decorul mural de epocă romană, materiale și tehnica folosită.
R: Cum s-a concretizat această cercetare? Care au fost rezultatele și pe unde ai reușit să le prezinți?
D.F.: Rezultatele cercetării au fost prezentate la diverse conferințe naționale și internaționale de specialitate (CHEMCH, Green Conservation, TECHNART, RICONTRANS ș.a.), publicate în reviste de specialitate. Am organizat o expoziție itinerantă (care a avut loc la Alba Iulia și Aiud, urmează a fi dusă la Sebeș, Vaslui) bazată pe aceste rezultate, intitulată „Materie și Icoană”. Expoziția a fost dublată de ateliere practice-experimente de obținere a pigmenților și cernelii. La aceste ateliere au participat studenți de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, dar le-am adaptat și cunoștințelor elevilor de liceu sau gimnaziu.
R: Știu că acești pigmenți din materii prime naturale erau utilizați de vechii maeștri iconari. Te gândești să readuci la viață această tehnică de pictare a icoanelor pe lemn transilvănene?
D.F.: Din punct de vedere tehnic, am făcut deja câțiva pași spre recuperarea acestei tehnici de pictare uitate: am identificat materialele folosite în vechime, am identificat și mapat sursele/ depozitele de materie primă locală, am preparat pigmenții și am reconstituit tehnica de pictare. Ar fi interesant, și pe viitor acesta va fi următorul pas, ca tehnica să fie dublată și de o reconstituire a stilului specific principalilor maeștri iconari transilvăneni.
R: Care au fost concluziile acestei cercetări?
D.F.: Cercetarea materialelor și a tehnicii de pictare a icoanelor transilvănene din perioada amintită este una inedită și deschide un drum care se cere bătătorit, tocmai pentru că icoana transilvăneană nu a fost studiată din perspectiva tehnicii. Istoricii de artă au făcut atribuiri, datări, au analizat stilul de pictare, dar tehnica de execuție și identificarea materialelor folosite și a provenienței acestora nu au fost până acum studiate sistematic.
