Triumful trist al unor cuvinte

0
98

O mare parte din viață mi-am petrecut-o în lumea cuvintelor. Ocupația mea de bază s-a oglindit în miracolul lor, în înțelesuri pe care încă le deslușesc. Am ajuns la părerea că, pentru un om, cuvintele sunt averea care o poartă cu el. Un om este definit de farmecul cuvintelor, de felul în care ele întrupează idei, gânduri, sentimente, bucurii, dar și stări anevoioase prin care trecem. Cuvintele sunt straja fiecărui om. Și în somn cuvintele veghează. Cele bune sunt adormitoare, cele ascuțite îți tulbură noaptea. Un bun prieten al culturii române înalte, l-am numit pe Domnul Eminescu, se întreba: unde vom găsi cuvântul ce exprimă adevărul? Aici este cheia cea mare! Cuvântul ce exprimă adevărul! De aici se desfiră înțelesurile cuvintelor. Să nu vă grăbiți să le faceți vinovate. Că ele sunt purtătoare de oameni și apoi noi le întindem capcane viclene pentru a ne recomanda, fie în fața paradisului, fie la poarta infernului.
Opriți-vă undeva la marginea narațiunii mele și faceți o recapitulare despre aventura unică a cuvintelor de la Homer la Dante, de la Cervantes la Esenin. De la Păstorel Teodoreanu, la Lucian Perța, ori de la Dinu Flămând la Ioan Dragoș. Nichita Stănescu a inventat Necuvintele. Suntem în preajma măreției cuvintelor. Aici, purtătorii de cuvinte sunt neasemuit de frumoși. A fost o vreme cinstită, când aceste daruri cerești, cuvintele, că la început a fost Cuvântul, au fost ocrotite, puse sub corola de minuni a lumii blagiene. Am crescut sub magia cuvintelor, le respect, nu le-am lăsat la îndemâna celor care le foloseau să umbrească lumea. Că și în lumea lor, a cuvintelor, sunt diavoli care ne îndeamnă spre dezmăț.
Oamenii cumpăniți au găsit formula de a face program de noapte cuvintelor afurisite. Sub crucea de carne, când lumea adoarme. Niciodată limba nu poate fi a unuia singur, chiar dacă el se numește Eminescu, îmi spunea Nichita cu un prilej. Numele ei este numele întregului nostru popor, viața ei e destinul acestui popor. Mai doarme, din în când, în trupul unui poet, dar pleacă repede însângerată de istorie. Din păcate, trăim această descumpănire a limbii noastre, chemată mai ales să definească știrile negative. Este o nouă tehnică de comunicare. Din păcate, pentru mine, citesc titluri de știri cu flăcări în jur, care să atragă atenția, care derutează audiența. Ce să mai vorbesc de noua tehnologie, care nu prea știe gramatică, nu folosește metafore, liberalizează expresia până la barbarie, fiind extrem de periculoasă pentru limba română.
Nu sunt împotriva progresului, dar, cum spuneam mai sus, am respect profund pentru limba română. Și în presă. Da, știu, în paralel cu scăderea industriei de presă tipărită, sunt inventate mii și mii de site-uri și platforme. Cucerirea cititorilor este o întreagă aventură, o crâncenă bătălie. De aici o întreagă devălmășie a știrilor, cu minciuni, huliganisme, expresii necurate. O întreagă babilonie, un veritabil spectacol, uneori amuzant, dar de cele mai multe ori unul trist. Așa s-a născut profilul cititorului prudent, neîncrezător cu întrebarea eminesciană la îndemână: unde vom găsi cuvântul ce exprimă adevărul? Confratele Ciprian Rus mi-a deschis ușa spre revista Nature, care a publicat recent un studiu care demonstrează că marile corporații de media aplică, de o vreme încoace, știrile cu titluri negative, care produc sentimente precum spaima, tristețea. Știrile pozitive nu au atâta căutare. Ponderea lor a scăzut mult în presă.
Mă gândesc la posturile de televiziune, care au în deschidere știri despre morți, crime, furturi, violuri, divorțuri etc. Și le repet de zece ori pe zi. Specialiștii au analizat care sunt cuvintele din titluri care influențează inclusiv purtarea omului în lume. Așa au fost culese zece cuvinte care atrag noul cititor, măresc audiența, trezesc mai mare interes. Cuvintele păguboase sunt: rău, greșit, îngrozitor, ură, război, cel mai rău, bolnav, luptă, înfricoșător, iad. Dar sunt mult mai multe cuvinte care intră în rezonanță cu cele zece. La polul opus, consemnează confratele Ciprian Rus, sunt cuvinte precum iubire, drăguț, frumos, adevăr, amuzant, minunat, salvare, distractiv, uimitor, sau grijă care nu au atâta căutare. Sociologii, profesorii de estetică ar putea descifra această stare de fapt. Ne putem da și noi cu părerea, dar las specialiștii să se pronunțe. Că și așa avem puțini în jurul nostru, care să se pronunțe asupra lumii în care trăiesc.
Sunt realități încurcate, schimbarea lumii vine cu multe aluviuni, care cer site pentru a cerne răul de bine. Eu cred că mai există bine pe lumea asta, în țara noastră. Este nevoie de oameni cu ochi buni, care să vadă Binele. Cât de asaltată este Limba Română, și din față și din spate, eu am încredere în coloana ei vertebrală, alcătuită din mari scriitori și din poporul român. Cât de agresată este miraculoasa Limbă Română, ea poate rezista. A avut capcane și mai periculoase și ni i-a dat pe Eminescu, Arghezi, Blaga. După un cumplit proletcultism a țâșnit Nichita Stănescu cu strigătul: Limba Română e patria mea! Dacă tot sunt pledoarii pentru autostrăzi, faceți și o Autostradă pentru Limba Română. Atunci triumful trist al unor cuvinte o să pălească.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.