Haideți să facem un exercițiu de imaginație: Dacă nu eram noi leneși de felul nostru sau dacă aveam un Zid chinezesc (vom avea în curând, din plasticele aruncate…) în jurul Maramureșului, ce am avea de văzut impresionant? Cu un drum dăm un pont autorităților noastre…cum ar fi să facă puncte de belvedere pe granițele Maramureșului, ca să avem un reper asupra a ce-cum-unde-cine suntem?? Momentul devine prielnic, după ce trece căldura se limpezește aerul și vom vedea departe!
Pornim din Vestul județului, prima porțiune de belvedere poate fi găsită, numai de cunoști locurile și numai cu 4×4, de deasupra satului Corni pe Culmea Codrului. De unde se poate vedea frumos Sătmarul, cu oraș cu tot. E drept, nu se compară cu ce vezi de la Peretele Malek, dacă urci din Negrești cu telegondola Luna Șes, faci câțiva pași și… ai Maramureșul la picioare pe de-o parte, Oașul pe cealaltă. Tot de pe limită dar mai din interior, dar tot spre Vest, ai mai avea priveliștea de pe Piatra Bulzului de deasupra Blidariului, cu satele și acumularea Firiza.
Spre Nord ai un adevărat regal. De deasupra Remețiului, ai vedere spre râul Tisa, cu satele românești, maghiare și ucrainene de ambele părți ale apei. Așa, Tisa nu mai pare chiar o graniță eternă și intangibilă, ci doar un fir de apă simplu. La fel, de pe Piatra Săpânței, ai vedere asupra Culoarului Tisei, cu satele de pe ambele părți. De la Sarasău la fel, cu tot cu vedere spre Sighet. Inclusiv de la Agriș, cu acces dinspre Șugău, vezi Sighetul și porțiuni din Ucraina. Urcăm însă în munții Maramureșului. Unde de pe vârful Pop Ivan ai vederi superbe spre Ucraina și spre România. La fel de la Poienile de sub Munte, pe Socolău în sus spre vârful Stogu de pe graniță. Și de la Borșa dinspre Fântâna Stanchii se vede încoace-încolo.
La Est, din pasul Prislop se vede spre Suceava și spre Bucovina. De pe creasta Rodnei, alte minunății, se vede atât spre Borșa, cât și spre Bistrița și spre Cluj. După vreme, momentul din zi și după ochi/binoclu… După ce se termină creasta Rodnei, mai ai vedere bună atât din Pasul Tihuța, cât și de pe Muncelul Râios.
Spre Sud, ai locuri de privit spre lume de pe vârfurile masivului Țibleș, atât spre Țara Lăpușului, cât și spre Bistrița ori Sălaj. De pe culmea dintre Suciu și Agrieș se văd înapoi vârfurile Țibleș și Rodnei, dar și satele la picioare. Din Vima Mare, de pe drumul de la Coroieni, se vede spre Sălaj, dar la fel se vede pe alocuri și de pe Culmea Prelucilor, doar că nu te afli pe granița Maramureșului… Legenda spune că uneori poți vedea până spre Apuseni. Tot în sud, de pe zona de munte ce a rămas cumva izolată, de la Vărai și Prisnel, se văd Sălajul și Maramureșul din sud, inclusiv Baia Mare. La fel, de pe Mesteacăn din anume loc, vezi spre Sălaj, spre Maramureș și Culmea Prelucilor. La Fericea deasupra, de pe același munte, ai șansa ca primăvara, fără vegetație, să vezi spre Cheud sau chiar spre Chelința și Țicău.
Și revenim la visele noastre. Nu ne ducem la extreme, nu visăm Ziduri chinezești când nu suntem în stare să punem ca lumea capacele de canal în drumuri, dar punctele de belvedere nu ar fi chiar atât de mari investiții. Borșa pregătește ceva de gen, la ultima stație a telegondolei, sus, binoclu și observator astronomic “de Perseide” sau ceva de gen. La Săpânța, pe vf. Pop Ivan sau pe Stogu n-ar fi mare efort. La fel, în Munții Rodnei sau pe Țibleș. Și-acum întrebați-vă dacă nu ați vrea mai degrabă să vedeți așa ceva decât “circuitul bisericilor de lemn” sau Mocănița. Sau circuitul pârtiilor de schi a câte doi kilometri. Un circuit al belvederilor din și spre Maramureș, pe care nu ai cum îl încheia într-o zi. Deci masă, cazare, etc.
Evident, și din interiorul Maramureșului, gen Creasta Cocoșului și vârful Gutâi sau de pe Igniș, Mogoșa, din munții Lăpușului, pot fi văzute peisaje superbe. Dar nu fac obiectul poveștii de față. În plus, mergem, să le vedem cum se lasă căldura și “mai vorbim”!
