„Amintirile Monicăi Mărgineanu ar putea fi încadrate într-o specie literară aparte, derivată din memorialistica de detenție comunistă. O postmemorialistică a mărturiilor celor cărora le-au fost arestați părinții din motive de conștiință. Memoria celor care au fost «blestemați» să se nască unde nu trebuie, când nu trebuie și mai ales să primească o educație cum nu trebuie. Realiter este cuvântul-cheie al acestei mărturii cutremurătoare. Un cuvânt făurit în atelierele emoționale ale autoarei, eliberat de sub carapacea acelui adevăr «hărăzit numai pruncilor», un cuvânt capabil să cuprindă realitatea întreagă, cu concretul și imaginarul ei laolaltă”, scrie Gelu Hossu în prefața volumului. Realiter este denumirea dată de Maria Manasia – personajul central al acestui roman autobiografic al Monicăi Mărgineanu – acelui spațiu mental în care ea se refugiază din fața agresivității realității comuniste, creându-și „propria realitate”, accentuează Traian Călin Uba, editor.
