Marele maestru al crucilor vesele, legendarul Stan Ioan Pătraș, ar fi lucrat și alte cele, mai ales pentru prieteni. Așa se face că, aflăm de la autorități, ar fi experimentat și poarta maramureșeană, evident în stilul său. Deși vizavi de primărie se află o poartă ce aparent ar fi făcută de Pătraș, am găsit o alta, la drumul național, semnată de maestru.
Aparține familiei soției secretarului primăriei și a fost strămutată și reabilitată. Aflăm povestea ei de la secretarul Robert Orzan.
“Poarta fusese făcută din prietenie de Stan Pătraș lui Pop Ștefan a lui Todiruț, cel care, în anii 70-80, fusese barmanul satului. El a fost tatăl soacrei mele. Desigur, poarta a fost plătită, nu făcută doar din prietenie, numai că Pătraș nu prea făcea porți, se spune că ar fi făcut patru. Aceasta e ultima existentă, e datată 1968. Am găsit-o, am mutat-o cu ajutorul meșterilor ce au lucrat la mănăstirea Peri, am recondiționat-o și am pictat-o, eu însumi” – spune secretarul Primăriei Săpânța.
Textele de pe poartă indică fără tăgadă prietenia dintre meșter și cârciumar, textele sunt haioase, ironice. Acum, poarta e pusă pe șine, ca să nu se mai strice. Are și un sistem de demontare, dacă ridici șatra, poți desface stâlpul orizontal, ca să poți intra în curte cu căpița de fân, să zicem. Sigur, mai există la muzeul lui Pătraș, acolo unde lucrează discipolul său Dumitru Pop, o poartă simbolică, ceva mai mică.
Dar Pătraș a mai făcut surprize. În cimitirul vechi din Săpânța, așa-zis “al săracilor” se mai află, aproape de intrare, o interesantă cruce veselă…din piatră! Așa cum am mai regăsit, absolut întâmplător, o cruce de lemn, pictată, semnată Stan Ioan Pătraș, pe Culmea Prelucilor, în cimitirul satului Dealu Corbului!
Domnule Ruja, crucea din cimitirul de sus, cea expusă, este a unchiului meu, Dioca lui Ionu Diochii Deacului.
Este sculptată de el, în timpul vieții, fiind dintr-o singură piatră. Pe față sunt însemnări despre viața lui, iar pe spate sunt reprezentați părinții lui,originea Familiei.
El a fost un mare și recunoscut constructor de case din lemn, îi plăcea sculptura și avea carnete cu însemnări zilnice despre munca lui și despre vreme..
Eu am fotografii cu scrierile de pe crucea lui.
Cu respect, Ioan Zapca.
Imi cer scuze si ma bucur in acelasi timp pentru confuzia facuta. Asta inseamna ca n a fost un singur mester mare in sat si chiar mi ar placea sa povestim si sa evoc munca familiei dvs. Eu am fost indrumat acolo tot de un sapantean, cu informația gresita, dar nu dezvoltam acum si aici. Ma bucur ca in Sapanta AU FOST SI SUNT mai multi mesteri!!!!
Dacă am citi cât de cât, am observa că, doar în Săpânța, Pătraș are 4 porți, la care se adaugă cel puțin încă una într-un alt sat, iar sculptura de piatră din Cimitirul Bătrân nici măcar nu a fost sculptată de celebrul sculptor, ci de altcineva…
Imi pare rau ca nu ma ridic la înălțimea asteptarilor dvs, clar ati fost un mare jurnalist toata viata, probabil si in cea anterioara. De obicei accept cu seninatate si iau de bune criticile, ba invat din ele. Unele mult mai usturătoare ca ale dvs. Doar ca v am urmarit, aveti o incrancenare , o rautate si o superioritate deranjante, de parca ati fi dezvirginat maimuta primordiala. Daca v am facut ceva in viata, drept motiv al incrancenarii, imi pare sincer rau ca nu v am facut mai mult. Altfel, mult succes si sarbatori dulci, sa nu va muscati de buze si sa nu beti vin sec, o sa va inecati in propriul pelin. Numai cine nu a facut presa nu intelege ca ea se face zi de zi, contra cronometru, suntem supusi greselilor. Apoi, presa nu e nici literatura, nici lege nici stiinta exacta. Sigur, de pe canapeaua atotcunoasterii altfel se vede. Fara urma de respect, Alexandru Ruja