Nu mai e nevoie s-o spunem ca s-o știți, ba chiar s-o simțiți în vine: noi ca popor suntem îngrozitor de defazați. Facem cumva de ne descurcăm în ceasul din urmă, dar altfel… dezastru. Orice vine peste noi, de la popoare migratoare la COVID la criză mondială, noi ne bazăm inițial pe moaște, pe Sf. Gheorghe, pe politruci, abia la final pe faptul că de nevoie, suntem oarecum descurcăreți. În sens rău, nu bun. E de față bancul s-o confirme: „S-a scumpit motorina, nu te afectează? /Nuuu, io tot de 50 de lei bag…”
Polonia a doborât drone obraznice rusești, practic arătând în premieră măreței Armate Roșii că „pe-aici nu se trece”, cum pretindeam. Noi ridicăm avioane, da’ de se sperie dronele. Germania și-a renăscut legendara industrie și mașinărie de război, noi nu suntem în stare să repornim vechile fabrici să facă ceva, acolo, praf de pușcă, dinamită, orice. Furci, topoare… În Rusia, la școală, îi obligă pe copii să facă aplicații, ore cu condus de drone, că or avea nevoie de ei. Noi dăm peste mână copiilor când joacă jocuri de război și le limităm timpul de calculator și de „stat pe telefon”. Toată Europa își regândește strategia, evident suntem de acord, dar fiecare declarație oficială începe la noi cu „partenerul strategic SUA” pe care îl doare acolo undeva de noi. Aaaa, noi cumpărăm fregată turcească second-hand, absolut necesară, în timp ce alții fac drone submersibile, s-a dovedit că ele sunt viitorul. Bricul Mircea, toate pânzele sus?!?
Să trecem însă dincolo de jocul de-a războiul al marilor puteri. Nu înainte de a spune că summitul de la Beijing i-a dat încredere și plus de tupeu lui Putin, vezi recentele atacuri masive și încălcările de granițe, plus manevre militare în Belarus și altele cu China și Mongolia. Iar eu, subsemnatul, ca orice editorialist ce se respectă și se pricepe la „tot ce mișcă/râul,ramul”, „de eram NATO”, pe loc băgam în NATO tot ce prindeam, de la Japonia la Coreea de Sud la Georgia, de-a dracului, ca răspuns. Să vadă că Occidentul nu e ca Românul. „A fi cumva, întotdeauna o fo’ cumva…n-o fo’ să nu fie cumva…” La noi însă, ministrul Apărării avertizează finuț că…atenție cu discuțiile cu creșterea vârstei de pensionare, că are 6000 de militari profesioniști, băieți buni, care pot pleca oricând. Știi ceva, dom’ ministru? Când a început războiul cu Ucraina s-au pensionat în masă alte mii și nu s-a întâmplat nimic.
Măscăriciul Trump cere Europei să-și dinamiteze relațiile cu China și India, în condițiile în care el ni le-a dinamitat cu SUA, în materie de oțel și alte cele, și să le punem tarife de 100%. Atâta știe, tarife. Între timp, gramul de aur a sărit peste 500 de lei. Victor Orban „face” politica europeană și vrea transformarea UE în structură cu cercuri concentrice, probabil cu el în mijloc, dar cu țeavă de gaz și țiței spre Rusia. În tot acest timp, noi ne vedem de-ale noastre, cu gândul clasic ca „la noi nu, nu va fi”, ne protejează energiile din Apuseni. Noi cu „forța noastră de reacție rapidă”: de vine năcazul, aprindem grânele (care?), otrăvim fântânile (care?), inundăm culturile(cu ce?) și fugim în munți cu nevasta, vadra cu vin și cu capra vecinului.
