Când vestitul Liceu Pedagogic (fosta Preparandie) din Sighet împlinea 103 ani de existenţă, peste 150 de elevi din generaţia 1950 păşeau pragul în anul I, în cele 5 clase de boboci, după un examen de admitere riguros, la care s-au înscris circa o mie de absolvenţi de generală, din vreo 20 de judeţe ale ţării. În majoritate fete, proaspeţii admişi erau mândri de performanţa lor, iar prin comunele şi satele de unde veneau, viitorii învăţători erau cu respect arătaţi de consăteni cu degetul: Feciorul ăsta (Fata asta) a intrat la Pedagogică!
Sub bagheta unor profesori de excepţie, după 5 ani de trudă şi studii metodice, după un exigent examen de maturitate (bacalaureat), absolvenţii au primit patalama de învăţător şi repartiţie în învăţământ, pe la şcoli mai bune sau mai îndepărtate. Majoritatea şi-au urmat drumul, chiar au făcut ulterior şi o facultate. Alţii au continuat studiile în învăţământul superior, fără a mai practica meseria de bază.
Unul dintre învăţătorii cu facultate este şi ziaristul, editorialistul şi poetul Gheorghe Pârja, şeful Reprezentanţei Baia Mare a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. La întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea liceului, domnia sa a propus ca aceste reuniuni să se facă anual, de Ziua Învăţătorului. Astfel, pe 30 iunie, au fost prezenţi la Sighetu Marmaţiei peste 20 de colegi şi colege, care au venit cu soţiile sau soţii, din judeţele Maramureş, Satu Mare, Bihor, Alba şi Timiş. La Catedrala Ortodoxă de lângă liceu, ei s-au rugat pentru cei 34 de foşti colegi care au trecut la cele veşnice (o clasă întreagă), dar şi pentru dascălii care nu mai sunt, dar au rămas vii în conştiinţa fiecăruia. Parastasul a fost oficiat sâmbătă, de către preotul paroh Ioan Paul Tomoiagă. Dintre profesorii lor, mai sunt în viaţă 3, pe care Alexandru Fiţ a ţinut să-i viziteze.
Prof. Alexandru Fiţ: “Sunt din comuna Cărpiniş, judeţul Timiş, la graniţa cu fosta Yugoslavia. M-a impresionat Maramureşul şi Sighetul de la început. Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Muzeul Maramureşului din Sighet. La absolvirea liceului, nu m-am gândit să dau admitere la facultate din lipsa banilor, eu provenind dintr-o familie modestă, cu mulţi copii. Am primit repartiţie de învăţător la Şcoala din Borşa, unde am lucrat 5 ani, fiind şi ghid turistic. Apoi, am făcut facultatea de Filosofie şi am activat ca profesor în Alba Iulia, până azi. De mâine sunt pensionar. În Maramureş, am revenit la 2-3 ani, mereu. Mă bucur să-mi revăd foştii colegi de liceu. Ne simţim bine împreună. Ne leagă amintirile adolescenţei şi a drumeţiilor pe care le-am făcut în Maramureşul istoric şi împrejurimi. Ne amintim cu drag de şcoala generală şi de liceu pentru că acolo ne-am pus bazele unei culturi generale solide. Împreună au însemnat o Universitate cu adevărat, cu profesori extraordinari, dar şi colegi minunaţi. Am văzut în faţa Liceului bustul colegului nostru mai mare, regretatul filosof Jean Bălin. Îmi amintesc de Ghiţă Tomşa, Ilie Fonta sau Gheorghe Pârja, care citea necontenit. În anii terminali, ei au fost modele pentru noi”.
După ce pe drumul dintre biserică şi şcoală foştii absolvenţi au intonat Imnul Învăţătorului, într-o sală de clasă din Liceu, dar şi la masa festivă de la restaurantul ”Curtea Veche”, s-au depănat amintiri, chiar s-a cântat, tinerii pensionari amintindu-şi de cântecele adolescenţei. Remarcabilă este vocea lui Aurel Pop din Băiţa. În drumul spre casa părintească din Deseşti, Gheorghe Pârja l-a condus acasă, la Glod, pe colegul şi prietenul său Petru Albu, care a fost 35 de ani directorul şcolii din sat. Acum, el continuă îndeletnicirile strămoşilor săi: creşterea animalelor şi pomicultura.
