Am văzut pachetul de măsuri bugetare, ca să încercăm să ieşim la liman. Fără să apărăm pe cineva, probabil vă daţi seama cât de grav este dacă e nevoie de astea toate. Niciun om sănătos, eventual un sadic, n-ar face aşa ceva, de distracţie, ca să împileze poporul. În traducere: Vă daţi seama ce dezmăţ a fost? Încă şi încă o dată, dacă vă imaginaţi că funcţionarul simplu a abuzat, a înflorit, a huzurit, vă înşelaţi. Uite: sute de tone de material au fost scoase din Combinatul siderurgic Galaţi şi revândute, după ce Statul a repornit combinatul, cu credit de la bănci. Ăsta nu e gheşeft, ăsta e atentat la siguranţă naţională. Dar directorul Transgaz, cel ce are 5 secretare, 9 consilieri şi 7 şoferi? Cu cheltuielile de personal crescute cu 150 de milioane lei de la un an la altul? Şi-atunci da, sună urât, „naşpa” pentru cititorii mai tineri, că 600.000 de bugetari iau spor de antenă, ce-o fi şi ăla. Dar necazul e la capul peştelui.
Şi-atunci da, ne asumăm că o seamă de treburi trebuie făcute, vom strânge cureaua până vedem luminiţa de la capătul tunelului. Dar…toţi? Că avem nişte idei şi noi, dacă „însuşi somitatea” Mircea Badea s-a dat cu părerea unde să se taie… hop şi noi. De exemplu, cum ar fi să tăiaţi preţ de un an-doi subvenţia partidelor? În 2024, ea a fost de 386 milioane lei (77 milioane euro!). Cică vor s-o scadă cu 25%. Dar vă reamintim… guvernul anterior a mărit-o de la 314 milioane la 386.
”Conform legii, suma alocată anual partidelor politice este stabilită între 0,01% și 0,04% din Produsul Intern Brut”. Facem un pariu că de se taie doi ani subvenţia, partidele vor fi bine mersi, doar din cotizaţii, că tot nu-s ani electorali? Sau să se dea NUMAI în an electoral?
De suma forfetară a parlamentarilor aţi auzit? În luna martie, suma forfetară a crescut pe furiş, prin vot dosit, cu 7.500 de lei. La cât? La… 35.500 lei. Atenţie! Lunar, un parlamentar are această sumă la dispoziţie, separat de salariu, cazare, transport gratuit. Şi încă ceva. 50% din banii de mai sus nu trebuie justificaţi cu facturi, acte, deconturi. Îi pot da la prostituate, pe cocaină, la killeri sau chiar nevestelor!!! Zău? Dau doar o declaraţie pe proprie răspundere. Ştiţi ce scriu mulţi? Că sunt bani pentru publicitate pe Facebook. Zău aşa…
În Germania, ca să dăm un exemplu european, Statul nu dă bani Bisericii. Bisericilor. Cetăţenii care se declară de la un cult sau altul au un impozit/taxă din salariu, ca CAS, CASS, şomaj, de dat bisericilor, automat. Vă întrebaţi de ce se declară necredincioşi o mulţime de germani? De asta. La noi? În 2024, conform bugetului, ”sprijinul financiar pentru salarizarea personalului de cult, acordat de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte, a fost de 1,244 miliarde lei, cu 19% mai mult decât în 2023”. Separat, lăcașurile de cult au primit 450 milioane lei, cu 7% mai mult. Mai mult, ”pentru sprijinirea aşezămintelor religioase din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara graniţelor, se alocă suma de 517.200 euro/lună”.
Şi încă un „separat” şi gata, amintim într-o doară sumele adunate de la credincioşi, nefiscalizate, prin taxa anuală, taxele de evenimente plus cele din talger.
Şi am mai aminti „nişte” spărturi prin buget, de unde curg bani. De genul regiei Patrimoniului Protocolului de Stat, unde sunt clădiri, terenuri cu care unii fac afaceri, cum recent s-a dovedit. În cazul Maramureşului, vă amintim, separat, zeci-sute de clădiri blocate nefiresc la REMIN sau la cooperaţii, la foste direcţii agricole şi CAP-uri. Şi într-un final ca să ne convingeţi să fim solidari, cum ar fi să aplicăm noi, primii din lume, mult discutatul principiu ”Put The Politicians On Minimum Wage and Watch How Things Change” – Să dăm politicienilor salariul minim şi vom vedea cât de rapid se vor schimba lucrurile”. Ce ziceţi? Solidarizăm AŞA?
Ca să devină fit (adaptat) pentru statul social (stat compus din oameni care trăiesc într-o societate organizată, caracterizată prin complexitate crescândă, interdependență și integrare), omul nu doar că trebuie să-şi lepede sălbăticia, el trebuie să dobândească capabilități necesare unei vieți civilizate. Trebuie să-şi dezvolte puterea de a-şi pune mintea la contribuţie şi de a duce la bun sfârşit lucrul început; trebuie să se producă o modificare a intelectului său până la nivelul la care sa fie calificat pentru noile sarcini; şi, lucrul cel mai important, trebuie să dobândească abilitatea de a renunţa la satisfacţii (plăceri) imediate pentru satisfacţii (împliniri) importante viitoare. Starea de tranziţie va fi cu siguranţă o stare nefericită. Din cauza nepotrivirii (incongruenţei) între constituția umană şi condițiile exterioare ei, inevitabil va apărea suferinţa. Toate relele ce ne afectează (şi par – pentru cei necunoscători – consecinţă evidentă a unei „sau altei” cauze ce pot fi eliminate) apar inevitabil la pachet cu adaptarea noastră (adaptare ce progresează acum, e în desfăşurare). Umanitatea este strivită de nevoile neîncetate (de necontenit) ce apar datorită noii situări ale ei – ea fiind tot timpul sculptată (mulată) să fie în armonie cu aceste nevoi – şi trebuie să suporte nefericirea rezultată din acest proces cum reuşeşte ea mai bine.
Acest proces e obligatoriu să fie parcurs şi suferințele trebuie îndurate. Nici o putere de pe pământ, nici o lege vicleană concepută de oamenii din stat, nici o schemă de rearanjare a lumii gândită de oameni, nici o panacee comunistă, nici o reformă cu care oamenii şi-au bătut capul să o născocească sau o vor născoci de acum înainte nu vor putea să scadă absolut de loc suferinţele. Dimpotrivă, suferinţele ar putea fi intensificate şi chiar sunt intensificate.
Herbert Spencer – Condițiile esențiale pentru fericire (Traducere: Andrei Haiduc)