Aparent vom avea Guvern, în sfârșit, după o jumătate de an în care virginele, miresele neîntinate ale Politicii dâmbovițene, au aruncat răspunderea unele la altele, un fel de tenis în care fileul eram noi. Fiecare servă bună era meritul lor, fiecare lovitură în fileu era vina noastră. Totuși, hai să pornim cu dreptul, corect, firesc, jurnalistic. Cine e Luca Niculescu ăsta?
„Luca Niculescu (născut pe 25 aprilie 1971) este un jurnalist și diplomat român. A lucrat ca jurnalist în mass-media din România și Franța timp de mai mulți ani. Niculescu a fost ambasadorul României în Franța, Andorra și Monaco între 2016 și 2022. Din 2022, este secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, responsabil cu aderarea țării la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)”, zice propria pagină de Wikipedia. “A absolvit Facultatea de Jurnalism și Comunicare a Universității din București în 1995. În 1996, Niculescu a obținut o diplomă de masterat în jurnalism european la Centrul Universitar pentru Formare în Jurnalism al Universității din Strasbourg. Ulterior, a devenit jurnalist, construindu-și o carieră axată pe domeniul relațiilor internaționale. La Radio France Internationale (RFI) în 1992 și redactor-șef al RFI România, în 2000. De asemenea, a fost corespondent permanent în România pentru mai multe instituții media franceze, precum France Culture, France Info, France Inter, Libération și TV5Monde. În 2016, Niculescu a devenit ambasadorul României în Franța, Andorra și Monaco”.
Adică “jurnalist de-al nostrum”, ar trebui să fim măguliți. Primul. De ce nu dansăm, totuși? Copleșiți de mândria că se dă țara “pe mâna noastră”, în sfârșit? De ce nu jubilăm, nu-l încărcăm cu laude și patos? Pentru că nu avem nicio certitudine că va continua pe calea cea bună. Promite reforme, dar are în spate un șir de miniștri ce promit cu totul altceva. El zice reformă, ăia zic că măresc pensii. Cea mai mare temere a noastră, de fapt, e să nu fie doar un pion. Ca marea masă a jurnaliștilor, azi, dacă e să fim corecți, să ne uităm atenți în oala noastră, în propria ciorbă. 12 din 17 miniștri sunt ai PSD, ceea ce e oarecum firesc, doar n-au dărâmat guvernul anterior degeaba, aparent urmează să-și asume. Restul de nume, conform PROTv, sunt apropiate de președintele Nicușor Dan, cum ar fi miniștrii Cercetării și al Culturii. Printre nume, unele se regăsesc și în dosare DNA și ale unor instanțe, așa cum stă bine unui politician român serios. Fără miniștri PNL sau UDMR, care însă susțin guvernul. OK, Sus Guvernul, că avem nevoie de el.
Ce așteptăm noi de la el, însă? Nu vorbe goale. Nu promisiuni, nu povești. Să facă urgent bugetul. Să astupe în continuare găurile negre din economia românească, pe unde țara sângerează cu bani spre destinații necunoscute, doar bănuite. Să continue și să afirme tranșant apartenența și parcursul proeuropean. Nu proocidental, proeuropean, da? Să echilibreze piața energiei, doar vine iarna și se anunță prețuri galopante. Vestea bună e că în ministere strategice am văzut miniștri pregătiți: Finanțe, Externe, Energie. Educație. De alte câteva nume ne temem ca de râie, ca să fim sinceri. Dar trebuie să fim corecți și să recunoaștem că tot ceea ce vedeți în jur, în Politică, Administrație, Relații externe, e oglinda societății noastre. Așa suntem. Așa am ales să fim reprezentați. Acesta e nivelul, aceasta e garnitura cu care mergem înainte în vremuri de Crize Economice, Energetice, cu Războaie palpabile sau media, cu manipulări grosolane din partea marilor Puteri și a marilor miliardari ai Planetei. Aproape c-ar fi vremea de o rugăciune…
