Un moment interesant în istoria locurilor noastre are încă urme lăsate, ca un memento. Ne referim la crucile de influență celtică ce se mai găsesc ici-colo în cimitire vechi din Maramureș. Sigur că ele nu sunt de pe vremea celților, dar sunt clar de influență celtică. „Crucea celtică mai este cunoscută și sub numele de Crucea lui Odin. Simbol al celților din fosta Irlandă și Scoția, marchează atât creștinismul sfântului Patriciu, cât și străvechea figură mitică a celților”, conform wiki. În ziua de astăzi este folosită în mod curent de reprezentanții mișcărilor de extremă dreapta. Inițial, a fost promovat de Ku Klux Klan, însă ulterior a fost preluat de National Front în Anglia și de alte mișcări extremiste.
Cine au fost totuși celții și ce-au căutat aici? Doar noi eram pui de daci și de romani… „Celții sunt o populație antică, de origine din zona actualei Franțe, și care în antichitate au fost răspândiți pe arii largi în Europa, inclusiv pe teritoriul Daciei. Celții ajung în spațiul carpato-danubiano-pontic aproximativ în anul 300 î. Hr., după domnia regelui get Dromihetes. 
În procesul lor de migrare, celții au urmat două rute, una de-a lungul Dunării, iar cealaltă de-a lungul munților Carpați. Prin urmare, ei se apropie de Dacia din două părți și se așează la marginile acesteia, iar unele populații, cum ar fi anarții și britolagii, pătrund chiar în interiorul Daciei. În nordul Moldovei se vor așeza tauriscii, inclusiv în Galiția, și ei vor întemeia orașe. În Transilvania s-au așezat anarții între Tisa și Someș, iar în estul Munteniei cotensii, până la hotarul cu Moldova. Celții au fost însoțiți în migrația lor și de alte neamuri, ca de exemplu bastarnii de origine germanică, ce se vor stabili la nord de Nistru și care vor da multă bătaie de cap dacilor. Stăpânirea celților a durat cam două sute de ani, timp în care dacii au dus lupte împotriva lor și a aliaților lor bastarni. Unul dintre cele mai importante împrumuturi ale populației dacice de la celți este roata olarului. Se pare că înainte de venirea celților, toată ceramica autohtonă era făcută cu mâna, conform enciclopedia romaniei.ro. La fel, mineritul și prelucrarea metalelor ar fi venit dinspre ei, nu de la romani.
Am regăsit crucile celtice de la Ariniș, superbe și parcă neatinse de timp. Mai există asemenea cruci de inspirație celtică la Arduzel, la Șurdești sau în cimitirul din Băsești. Interesant, am găsit asemenea cruci celtice făcute din lemn, la biserica de lemn din Remecioara, la fel ca în Breb. La sfârșitul perioadei La Tène ,în jurul anului 200 î.Hr., s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Migrația celților în Transilvania a dus la apariția unor importante necropole. Constantin C. Giurescu scrie în “Istoria românilor” că aceste triburi celtice nu rămân aici decât aproximativ două sute de ani, pentru că în secolul al II-lea î. Hr. are loc în Peninsula Balcanică începutul cuceririi romane.
