Coada la bancomat, noul trend
Iniţial, am luat-o ca pe o bârfă: sighetenii se plâng că nu-şi pot scoate salariile de pe carduri, din cauza ucrainenilor ce s-au aşezat temporar în zonă. Am pus-o şi pe seama erodării ospitalităţii noastre, mai ales că într-o primă fază, ne-am comportat exemplar, la momentul migrării masive a populaţiei ucrainene din zona de conflict, din februarie încoace. Am fost exemplu la nivel european. Ce s-a întâmplat?
Aflăm de la sursă, numai că interlocutorii noştri preferă să nu îşi decline identităţile, din cauză că nu se simt protejaţi. În principal, problema a apărut de la bancomate. Salariaţii plătiţi pe card nu reuşeau să ajungă să-şi scoată salariile. De ce? S-a dovedit că nu era vorba numai de a scoate bani pentru trai. Ca la fiecare situaţie de criză, apar micii (şi marii) profitori. Vorba unuia dintre interlocutori, „Oameni de doi bani sunt peste tot, la noi ca şi la ei. Am auzit din gură de român de-al nostru de peste Tisa, în româneşte, în supermarket, expresia „ţiganii aştia de români”. Şi chiar unul de-al lui i-a dat peste nas. Pe ansamblu, da, nu aveau o părere bună despre noi înainte. Dar acum, s-a schimbat major atitudinea. De la nivel de consuli până la ultima soţie de ucrainean ce a primit aici ajutor, cazare, respect”. Revenim la conflictul nostru. Se pare că datorită sprijinului acordat de Statul Român refugiaţilor în a putea schimba moneda lor (grivna/hrivna), s-a constatat că schimbul este absolut rentabil. Se spune că la 15.000 de euro aduşi din Ucraina în hrivne, schimbaţi în lei apoi în euro şi duşi sau trimisi înapoi, se câştigă 1000 de euro. De aici cozile la bancomate. Diferenţa de curs între România şi Ucraina ar fi de la 4,9 la 5,5 lei/euro, de aici profitul, iar în zonele de conflict se dă şi mai scump. Evident, după o perioadă de haos, băncile au simţit profitul, dar au şi reacţionat. S-au adus bancomate mai performante, s-au înmulţit bancomatele şi în bănci există inclusiv cozi separate, formate tacit, pentru autohtoni şi ucraineni. 
Legenda spune că în Sighet, în aceste luni, s-au schimbat bani cam la nivelul Borşei în luna august… către 2 milioane de euro într-o lună! Aşa se face că au fost maramureşeni care au preferat să treacă Gutâiul spre Baia Mare ca să îşi ia salariile. Se mai întâmplă să nu fie bani la bancomate şi acum. Dar ca să ocolească discuţiile, ucrainenii lasă în faţă localnicii care au de scos salariile. Mai ales că unii sunt chiar de-ai lor, aproximativ 100 de ucraineni lucrează la una din firmele de mobilier de pe fosta platformă industrială a Sighetului, sunt oameni ce vin zilnic la muncă, prin punctul de trecere, unii şi-au găsit gazdă, alţii nu, deci tranzitează zilnic. Şi iau salarii de aici.
Apoi, alt motiv de încrâncenare a sighetenilor, ba a maramureşenilor, sunt maşinile. „Da’ aţi văzut ce maşini au?” Şi aici trebuie nuanţat. „E evident că primii care au fugit încoace au fost oameni bogaţi, care au fugit de război. Da, şi rakeţi, şi alte categorii. Alţii au adus cu ei cea mai bună maşină pe care au avut-o, ca la nevoie să o vândă. Nu ştiu dacă e de condamnat, şi noi dacă am avea ceva similar, am trimite soţia şi copilul sau am fugi cu ce avem mai de preţ. Aşa au făcut şi evreii, în al Doilea Război Mondial, nu? Dar ulterior au venit şi oameni amărâţi, se vedea pe ei. Au venit şi din cei care chiar aveau nevoie de ajutorul nostru şi l-am dat”, ne spune unul dintre interlocutori. Una peste alta, în ciuda problemelor de gen, Sighetul e ceva mai viu, acum. S-au vândut apartamente ce stăteau goale de ani, se câştigă din chirii sau chiar de la Stat pentru cazare, se consumă mai mult, indiferent că ne referim la benzinării, supermarketuri sau la băncile care au câştigat din context. Da, ca de obicei, omul simplu se simte sacrificat, de unde şi atitudinea uşor ostilă a maramureşenilor prinşi spectatori la marginea unei zone de conflict.
