O vizită recentă la primăria Clujului m-a făcut să reflectez la ceea ce în general numim calitatea de demnitar sau de înalt funcţionar public, şi la tot ce implică aceasta.
Dacă doreşti să testezi viziunea şi prestaţia cuiva aflat într-o înaltă demnitate publică îi soliciţi un parteneriat instituţional într-un proiect cultural şi vei afla de îndată calitatea lui de demnitar prin reacţia la problematica pe care i-o supui atenţiei.
Pe Domnul Emil Boc, fost prim-ministru al României şi actualmente primar al celui mai important oraş transilvan, am avut ocazia să-l cunosc face to face abia în acest mijloc de iulie fierbinte, într-o audienţă la Primăria Clujului. L-am perceput mereu, eu ca şi mulţi alţii, din imaginea publică a Domniei Sale, modelată volens-nolens şi transmisă de mass-media mai mult sau mai puţin exact, mai mult sau mai puţin subiectiv. Întrucât presa acţionează în mare parte funcţie de adierile din plan politic şi de interesele diverse care ating televiziunile, ziarele, stilul şi atitudinea jurnaliştilor, imaginea publică a unei personalităţi este cufundată adesea în fenomenologia evenimentelor traversate şi privită laolaltă cu reacţiile altor parteneri, politici, sociali, de afaceri etc. Imaginea unei personalităţi poate fi astfel fie ştirbită, fie mult exagerată. De pe urma acestei dependenţe mai mult sau mai puţin recunoscute şi subiective a presei avem însă cu toţii de suferit. Cât de mult şi cât de corect sunt promovaţi oamenii de calitate, personalităţile autentice, rămâne încă o problemă a mass-mediei din România. Rupte din context, afirmaţiile şi gesturile cuiva pot fi de natură mai mult să-i deformeze imaginea publică decât să o releve în dimensiunile ei reale. Un profil uman prezentat în conformitate cu valorile ce-l definesc este un factor coagulant, un reper pentru societate, tot aşa cum un altul căruia i se augmentează dimensiunile poate fi factor de dispersie şi de orientare eronată.
Vizita recentă în Primăria Clujului şi bucuria unei discuţii de circa o oră cu Dl Primar Emil Boc mi-a lăsat o excelentă impresie despre modul exemplar în care Domnia Sa onorează la cele mai înalte cote demnitatea publică pe care o deţine. O audienţă la un înalt demnitar – primar, preşedinte de CJ sau ministru – se întâmplă să fie oarecum formalizată şi oficioasă până la a-şi pierde eficienţa şi naturaleţea. Aceste momente sunt adesea încorsetate de rigoare şi oficialitate, perturbate de grabă sau de formalism şi presiuni din afară. În cazul Dlui primar Emil Boc, lucrurile stau însă cu totul altfel. În Primăria Clujului, vechea, impunătoare clădire de pe Moţilor (strada pe care de-atâtea ori treceam în fugă din Haşdeu spre Facultatea de Litere de pe Horia) domneşte o atmosferă destinsă, eşti întâmpinat de funcţionari politicoşi, binevoitori, siguri de ceea ce fac, dar punctuali şi riguroşi. Nu vedem înghesuială la vreun birou, grabă, nervi şi nici agitaţia specifică unei instituţii, în fond atât de solicitate şi de importante pentru o metropolă precum Clujul. În biroul Dnei secretare aşteptăm puţin. Serviciile Primăriei funcţionează exact şi prompt, într-un climat de discreţie, zâmbet, de siguranţa şi profesionalismul unor oameni care sunt la dispoziţia cetăţenilor. Fără morga oficioasă care-i defineşte pe unii cărora o funcţie importantă le striveşte personalitatea sau îi chiar dezumanizează, oamenii din Primăria Cluj comunică şi acţionează prompt şi amiabil de la ofiţerul de la intrare, la secretariat şi la ceilalţi funcţionari. Ştiau exact că tu vei ajunge acolo la ora stabilită, dacă ai cerut o audienţă. Cine a afirmat că omul este stilul şi stilul este omul însuşi a spus un adevăr. În cazul Primăriei Clujului spunem că instituţia este întocmai demnitarului care-o conduce. La ora fixată Dl primar ne primeşte firesc în biroul său larg şi luminos. Se arată atent şi interesat, punct cu punct, de proiectul de interes naţional şi guvernamental pe care i-l prezentăm. Nimic din aerul de superioritate, grabă, formalism, nici presiunea unor telefoane, nici intruziuni din afară nu ne perturbă. Discuţia curge cu răbdare, atenţie, amiabilitate şi rigoare – trăsături ce definesc stilul omului şi pe demnitarul Emil Boc. Fostul prim-ministru al României se pare că dezamorsează funcţia, o umanizează, conferindu-i prin fiecare afirmaţie şi gest al Domniei Sale o eleganţă şi o demnitate pe care ar fi de dorit să le înveţe toţi cei pentru care postura de demnitar prezintă uneori motiv de aroganţă şi de distanţă faţă de semeni. De aceea spun cu sinceritate că modelul pe care de data aceasta l-am citit în direct la Dl Emil Boc este cât se poate de pilduitor pentru ceea ce înseamnă postura de demnitar al statului român. (Terezia FILIP)
