Eveniment unic în istoria Sfintei Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului” din Moisei, deoarece la hramul Sfântului locaş au sosit somităţi ale ştiinţei naţionale, în frunte cu preşedintele Academiei Române, Acad. Ionel Valentin Vlad şi colegi din conducerea înaltului for ştiinţific. Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de PS Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în fruntea unui mare sobor de preoţi.
PS Dr.Justin Sigheteanul a oficiat Slujba Vecerniei cu Litie
În prezenţa unei mulţimi impresionante de credincioşi şi a procesiunilor venite de pe Valea Izei, dintre care s-a remarcat, ca fiind cea mai frumoasă şi numeroasă, cea a creştinilor ortodocşi din Bocicoel, instruită de diacul bisericii din localitate, PS Dr. Justin Sigheteanul, a oficiat, în Altarul de Vară, împreună cu un sobor de 25 de preoţi, Slujba Vecerniei, continuată cu Litia pentru sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. În cuvântul de învăţătură rostit, PS Dr. Justin Sigheteanul s-a referit la Scara pe care a visat-o Patriarhul Iacob, pe care urcau şi coborau Îngerii lui Dumnezeu, iar pe locul în care a dormit şi a visat, a ridicat Altar, loc socotit sacru de către Patriarhul Iacob şi fiii lui Izrael. „Scara pe care a văzut-o Patriarhul Iacob simbolizează pe Maica Domnului, aşa cum o interpretează Sfinţii Părinţi, pentru că Maica Domnului este Scara pe care S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos la noi, a spus PS Dr. Justin Sigheteanul. Şi pentru că locul acesta este închinat Maicii Domnului, de aici putem să vedem fiecare aievea o scară către cer, pe care Îngerii lui Dumnezeu coboară ca să ia rugăciunile noastre pe care le vom rosti în noaptea aceasta şi mâine, şi să le ducă la Maica Domnului, iar Maica Domnului să le ducă la Fiul Ei şi să ceară să fie împlinite neîntârziat.”
Inaugurarea Centrului Cultural Social „Sfântul Mitropolit Sava Brancovici”
Cei care nu au fost de mult timp la Sfânta Mănăstire Moisei vor fi surprinşi de apariţia unei clădiri cu arhitectură deosebită, o casă voievodală în adevăratul sens al cuvântului. Este Centrul Cultural Social „Sfântul Mitropolit Sava Brancovici”, cel care a sfinţit biserica veche, din lemn de molid, în 1672, biserică construită în 1599, aflată şi azi în curtea Mănăstirii Moisei. 
Acestui Ierarh luminat i-a fost închinat Centrul Cultural Social al Mănăstirii, care a fost binecuvântat de PS Dr. Justin Sigheteanul, în prezenţa mulţimii venite la hram. Centrul va avea, la parter, un spaţiu mare pentru activităţi cu tinerii şi cantină socială, la etaj o sală de conferinţă după regulile europene, cu săli pentru serviciile adiacente acestora, iar la etajele superioare spaţii de cazare destinate musafirilor deosebiţi. Partea arhitecturală îi aparţine inegalabilului arhitect Dorel Cordoş. „Această clădire înnobilează Mănăstirea Moisei. Este o casă adevărată, cea mai frumoasă clădire din incinta Mănăstirii, o frumuseţe a Mănăstirii Moisei”, a spus PS Dr. Justin Sigheteanul.
Priveghere cu rugăciuni şi Sfinte Liturghii toată noaptea
Miile de pelerini care erau sosiţi în curtea Sfintei Mănăstiri încă de vineri, 14 august, după amiază, au avut parte de o noapte plină de rugăciuni închinate Maicii Domnului şi Fiului Ei şi Mântuitorul nostru şi înălţate de preoţii de mir sosiţi să dea o mână de ajutor pentru buna reuşită a hramului. După Slujba Vecerniei, urmată cu Litie (slujbă din cadrul Vecerniei sărbătorilor mari, în cadrul căreia se sfinţesc ofrandele credincioşilor din pâine, vin şi untdelemn), oficiate de PS Arhiereu Dr. Justin Sigheteanul, au urmat Prohodul Domnului, Dezlegările Sfântului Vasile cel Mare, Acatiste, Sfânta Liturghie în limba ucraineană, în biserica de zid, pentru procesiunile şi pelerinii sosiţi din satele ucrainene ale Maramureşului, Sfânta Liturghie de la ora 4,00, pentru împărtăşirea credincioşilor, continuată de Sfinţirea Aghiazmei Mici, Sfântul Maslu, Slujba Parastasului pentru cei adormiţi. De la ora 10 a fost oficiată Sfânta Liturghie Arhierească de PS Dr. Justin Sigheteanul.
Sfânta Liturghie Arhierească în prezenţa personalităţilor academice
Între cei peste 25.000 de credincioşi prezenţi la hramul Mănăstirii Moisei s-au aflat foarte puţini care au văzut în carne şi oase mari oameni de ştiinţă români, membri al celui mai înalt for cultural şi ştiinţific al României, Academia Română. Ocazia s-a ivit la hramul din acest an, la care a participat însuşi preşedintele Academiei Române, Academicianul Ionel Valentin Vlad, maramureşean de origine din Săliştea de Sus, un creştin ortodox trăitor şi înduhovnicit. El a venit însoţit de vicepreşedintele Academiei, Academician Alexandru Surdu, care este şi preşedintele Secţiei de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie, precum şi de Academicianul Emil Burzo, tot maramureşean de origine, mai bine zis lăpuşean sucean, şeful Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. Dacă în ajun, înainte de vecernie, ţinutul a fost binecuvântat cu o ploaie frumoasă, după o vară fierbinte, în ziua hramului a fost o zi superbă, călduroasă încă de dimineaţă, cu soare din plin şi fără nici cel mai mic nor pe cer. În timpul Sfintei Liturghii a sosit şi prefectul Anton Rohian.
Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de PS Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar, înconjurat de un sobor numeros de stareţi de mănăstire, preoţi şi diaconi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de teologi de pe văile Izei şi Vişeului, dar şi de corul bisericii din Ieud, dirijat de preotul paroh Dinu Horaţiu Brici.
În cadrul Sfintei Lirturghii a fost hirotonit întru ierodiacon tânărul monah Andrei pe seama Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului” din Valea Scradei, Vişeu de Sus.
Procesiunile – rugă înălţată Maicii Domnului
Un fenomen religios aparte, întâlnit la mănăstirile din Transilvania, este cel al procesiunilor religioase. La Moisei, grupuri de tinere îmbrăcate în alb şi tineri cu cămăşi albe, cu prapori, intonând pricesne închinate Maicii Domnului, vin pe jos la Mănăstire, înconjoară cele două biserici de trei ori, intră în biserica de zid, se închină la icoanele de pe iconostas, apoi la Crucea dintre cele două biserici, după care ies şi se aşează la un loc de hodină, prestabilit, nu înainte de a se închina la Crucea din deal, după care asistă la rugăciuni şi Sfânta Liturghie. La cest hram unele procesiuni au sosit din ajunul sărbătorii, dar cele mai multe, în jur de 15, au sosit în ziua hramului, începând cu ora 7,30.
Întreaga curte a mănăstirii îţi oferea, în dimineaţa hramului, privit de jos sau de la etajele clădirilor din incintă, un spectacol înălţător, inegalabil, cum doar în Rai se poate întâlni. Vocile cristaline şi pure ale copiilor străbăteau văzduhul cu evlavie şi devotament faţă de Maica Domnului, cu invocaţii în versuri de o frumuseţe rară pentru Fecioara Maria. Pielea ţi se făcea ca de găină, pentru că era ceva dumnezeiesc, înălţător în cântecele procesiunilor, multă curăţenie şi sinceritate, multă slavă şi evlavie. «Miracolul acestor procesiuni este faptul că ele n-au putut fi interzise nici pe timpul comunismului, atunci, mai ales, constituindu-se în adevărate manifestări de rezistenţă prin credinţă în faţa unui regim ateu. Este edificator, în acest sens, refrenul uneia dintre cântări: „Ajută-ne, Măicuţă,/ Să ne rugăm mereu,/ Să credem totdeauna,/ Că este Dumnezeu», spune în prefaţa cărţii «Procesiunile de la Mănăstirea Moisei» de Iuliana Băncescu, PS Dr. Justin Sigheteanul. Prezentă şi la hramul de anul acesta, autoare precizează: «Acest pelerinaj este un ritual popular de slăvire a Maicii Domnului, nădejdea poporului, Împărăteasa Cerurilor, Cea Care L-a coborât pe Domnul jos. Care L-a Întrupat pe Dumnezeu. Aşa o slăvesc cei de pe Valea Izei şi de pe Valea Vişeului, locurile din care vin către Mănăstirea Moisei procesiunile de Sfântă Mărie Mare. Am ales aceste procesiuni datorită ritualului lor complex şi datorită costumelor foarte frumoase, pe care le poartă mai ales copiii, aşa numita ceată a fecioarelor, fetiţele care o slăvesc pe Maica Domnului, ocrotitoarea lor, în special, dar şi bătrânele care merg în spatele procesiunii şi care o slăvesc pe Măicuţa Domnului, ocrotitoarea lor. Mă impresionează foarte mult mulţimea copiilor. Este, de fapt, o sărbătoare a fecioriei, a curăţiei trupeşti şi spirituale, care foarte rar se vede în ziua de azi şi este foarte puţin popularizată», spune universitarul Iuliana Băncescu. Cercetătoarea Iuliana Băncescu doreşte includerea procesiunilor în patrimoniul UNESCO. «Ca ritual şi costume, Moiseiul este cel mai reprezentativ din ţară, deci şi din lume, în privinţa procesiunilor. Ele sunt o şcoală de viaţă şi o şcoală de credinţă. Nu se rezumă doar la un simplu ritual. Mai mult, ritualul în sine este cel mai complex pe care l-am întâlnit în ţară», mai precizează cercetătoarea.
„Aici, la Moisei, procesiunile sunt unice şi niciodată nu se întâmplă nici un accident. Să vă întoarceţi cu răbdare şi nădejde în Maica Domnului”, le-a spus după Sfânta Liturghie Arhierească PS Dr. Justin Sigheteanul, care cunoaşte fenomenul procesiunilor de când, copil fiind, mergea pe jos în procesiune la Mănăstirea Moisei. „Cum sunt procesiunile la Moisei nu sunt la nici o mănăstire din ţară. Vin pe jos din satele învecinate, cântând şi lăudând pe Maica Domnului cu cântările specifice. Fac un efort care ei cred sigur că va fi răsplătit de Maica Domnului şi binecuvântat”, a subliniat Arhiereul maramureşean pentru un post de televiziune.
Cuvânt de învăţătură despre Adormirea şi luarea la Cer a Maicii Domnului
În cuvântul de învăţătură, PS Dr. Justin Sigheteanul le-a prezentat miilor de credincioşi momentele de pregătire ale Maicii Domnului pentru Adormire şiluarea la Cer. „Toţi fiii şi fiicele Maicii Domnului o cinstesc pe mama lor astăzi, la mutarea ei din moarte la viaţă, a spus PS Dr. Justin Sigheteanul. Troparul Adormirii Maicii Domnului ne desluşeşte taina care s-a petrecut la mutarea Ei din lumea aceasta. Şi anume, Maica Domnului nu a murit. Maica Domnului a adormit. Şi acest lucru s-a petrecut în chip minunat, pentru că, deşi din paginile Sfintei Scripturi nu avem prea multe relatări despre viaţa şi Adormirea Maicii Domnului, din tradiţia Bisericii ştim tot ce s-a întâmplat şi ce s-a petrecut după Înălţarea Mântuitorului la Cer şi la Preasfânta Ei Adormire. După Înălţarea Mântuitorului la Cer, de pe Muntele Eleonului, unde era Maica Domnului împreună cu Sfinţii Apostoli, aşa cum este zugrăvită icoana Înălţării la Cer, în mijloc este Maica Domnului şi cei 12 Apostoli, Mântuitorul pe când Îi binecuvânta s-a Înălţat la Cer. Pe Apostoli i-a încredinţat Maicii Domnului şi apoi i-a îmbrăcat cu putere de Sus ca să meargă în toată lumea, să propovăduiască Evanghelia la toată făptura şi să boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi să facă pe oamenii de pe pământ din păgâni creştini. Din fii ai pământului, muritori, fii ai lui Dumnezeu nemuritori, după har, pentru că în Iisus Hristos am primit arvuna Învierii şi Darul vieţii veşnice. Iisus Hristos este Fiului lui Dumnezeu şi Fiul Mariei, care s-a Născut în mod supranatural, suprafiresc de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. După Înălţare, Maica Domnului a fost luată mai cu seamă în grija Sfântului Evanghelist Ioan, cel tânăr şi feciorelnic, ai cărui părinţi muriseră între timp, că erau bătrâni. Şi atunci i-a dat Mântuitorul o mamă. La cruce au rămas doar Maica Domnului şi Sfântul Ioan Evanghelistul. De aceea, când se sfinţeşte o biserică şi când se aşează cei patru Sfinţi Evanghelişti în colţurile Sfintei Mese, Sfântul Evanghelist Ioan se pune în colţul drept, unde se fac toate hirotoniile, de diacon, de preot şi de Episcop sau de Arhiereu. De ce? Pentru că slujitorii lui Dumnezeu, chemaţi la slujire, nu la domnie, nici la stăpânire, ci la slujire şi jertfelnicie, sunt datori, din moment în care primesc harul preoţiei sau, şi mai mult, al arhieriei, să-şi dăruiască toată viaţa lor cu fidelitate faţă de Hristos şi să nu Îl înşele şi să nu-L trădeze niciodată, ca Sfântul Evanghelist Ioan, care a rămas fidel până la capăt, până la Cruce şi la înmormântare, la punerea în Mormânt. De aceea se aşează Sfântul Evanghelist Ioan în colţul drept şi se fac hirotoniile acolo, pentru că preoţii şi arhiereii trebuie să fie fideli în orice condiţii.
La 11 ani, spune Sfânta Tradiţie, după Înălţarea Mântuitorului la Cer, când Maica Domnului avea în jur de 60 de ani (dar să nu vă închipuiţi că Maica Domnului a îmbătrânit ca şi noi), Maica Domnului a rămas femeia adevărată şi mamă adevărată. A rămas ca la vârsta de 30 de ani. Aşa se spune, de altfel, că vor fi oamenii la Învierea cea de obşte. La Înviere toţi oamenii nu vor fi bătrâni, Când vor învia, oamenii vor fi de 33 de ani, vârsta Mântuitorului. Aşa se vor transforma şi toţi oamenii vor avea vârsta Fiului lui Dumnezeu făcut om. Întrupat. Om desăvârşit. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Deci, Maica Domnului nu a îmbătrânit, nici nu şi-a pierdut frumuseţea şi sfinţenia, dar nici frumuseţea exterioară. Când avea circa 60 de ani şi se tot ruga, Dumnezeu Tatăl, Care I-a dat ascultare să Nască pe Fiu, i-a îndeplinit din nou rugăciunea de a merge să-L vadă pe Fiul Său, trimiţându-l din nou pe Îngerul Gavriil în una din seri, să-i aducă o ramură de finic şi să-I spună „Bucură-Te Cea plină de har!”. Şi bucură-te şi iarăşi zic bucură-Te că iată vine la Tine Fiul Tău să Te ia la Cer. Ea a crezut. S-a pregătit. S-a dus pe Muntele Eleonului, de pe care S-a Înălţat Mântuitorul la Cer, şi S-a rugat plecându-şi fruntea la pământ. Spune Tradiţia Bisericii că atunci când Maica Domnului se pleca la pământ, se pleca şi natura înconjurătoare şi se rugau cu ea şi păsările Cerului şi animalele necuvântătoare. Copacii se plecau în ritmul în care Fecioara Maria se pleca spre Dumnezeu în rugăciune. Şi acolo a cerut un lucru: aici mi-ai lăsat în grijă pe ucenicii Tăi şi Fiii mei. Aş vrea ca înainte să plec, să-I văd. Şi fă cumva ca să-I aduci la trecerea Mea din lumea aceasta. Şi s-a întors la casa Ei şi S-a pregătit. După trei zile a venit momentul plecării şi s-a auzit vuiet mare de cântare îngerească. Îngerii lui Dumnezeu au venit, cete de mii, zeci de mii şi sute de mii de îngeri, tot Cerul a venit şi în fruntea lor Fiul Mariei, Mântuitorul Iisus Hristos. Urmat de Sfinţii Îngeri. A venit să fie prezent la plecare sufletului Ei, să-L ia în braţele Lui sufletul Mamei Sale. Şi în acelaşi timp, pe norii Cerului, au fost aduşi toţi Apostolii, mai puţin Toma. Au venit toţi. Şi-n plus a venit şi Pavel. A fost acolo şi Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Şi Irotei cel minunat. Şi Sfântul Dionisie Areopagitul, care sunt zugrăviţi în icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului.”
La regretul Apostolilor că Maica Domnului Îi părăseşte, Maica Domnului i-a asigurat că de acolo mai mult o să-I ajute, tot timpul se va ruga pentru Ei. „Apostolii s-au întărit, iar Maica Domnului s-a întins pe pat şi a Adormit, precizează PS Dr. Justin Sigheteanul. În acel moment mireasmă sfântă a umplut casa aceea şi s-a arătat minunat Hristos, luând Sufletul Maicii Domnului, aşa cum este zugrăvit în icoană, ca un prunc înfăşat în scutece. Este sufletul Maicii Domnului. Spre deosebire de faptul că Maica Domnului L-a ţinut pe Mântuitorul pe mâna dreaptă şi cu stânga arată că Acesta este Fiul Meu şi Fiul lui Dumnezeu, pe Acesta să-L ascultaţi, cum este zugrăvit în icoanele canonice, Mântuitorul a luat sufletul Maicii Domnului pe mâna stângă, în icoană, şi cu dreapta îi binecuvintează pe toţi care au cinstit-o şi-o cinstesc”, a mai spus PS Justin Sigheteanul.
Crucea Voievodală acordată preşedintelui şi vicepreşedintelui Academiei – Lumina – dualitate de corp material şi dobândire creştină –
Cel mai prestigios fiu al Maramureşului, Academicianul Ionel Valentin Vlad, a fost distins cu cea mai înaltă apreciere a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, unică în Patriarhia Română, „Crucea Voievodală Maramureşeană pentru mireni”, răsplată pentru cercetările ştiinţifice pe care le-a întreprins şi pentru că este un bun creştin ortodox. La fel, a primit aceeaşi distincţie şi Academicianul Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei.
„Astăzi am asistat la o slujbă extraordinară, în acest spaţiu, care este Grădina Maicii Domnului, a spus cu vădită încântare preşedintele Academiei Române. Am făcut printre primele lasere din România şi lumina este singurul lucru pe care îl cunoaştem care întruneşte în acelaşi timp natura fizică, materială, cât şi latura spirituală, a afirmat academicianul cu referire la lumina hristică. Iisus ne-a fost trimis în lume ca Lumina Lumii. Vreau să vă spun ceva, care este foarte important: de multe ori îmi doream anumite lucruri, care mi se păreau importante; şi aş vrea să vă spun că mă întristam dacă nu reuşeam; însă am costat întotdeauna că planul lui Dumnezeu este mai bun decât ceea ce-mi doream; la drept vorbind, alegerea mea în Academia Română este tot un lucru din planul lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile pe care am dorit să vi le spun. Această zi este nu Adormirea, ci înălţarea la Cer a Maicii Domnului!”
Despre distincţie, preşedintele Academiei a spus că a primit multe distincţii în viaţa lui, dar „aceasta îi este cea mai dragă, pentru că i-a fost dată de familiile noastre maramureşene, de aceşti oameni minunaţi şi de Sfânta Biserică, în special Mănăstirea Moisei, unde s-a desfăşurat o manifestare extraordinară, cu o rezonanţă a poporului, care se vede la acest eveniment. Pleacă oamenii din procesiune cântând şi ajung la Sălişte şi-n alte localităţi de pe Valea Izei sau cea a Vişeului. Îi admiram, când eram în Sălişte, cum veneau, având în frunte profesorii şi preoţii. Asta trebuie să rămână”, a concluzionat marele om de ştiinţă.
