Recent, Ministerul Educaţiei a aprobat un document intitulat „Statutul elevului”, în privinţa căruia părerile sunt împărţite iar discuţiile contradictorii. Astfel, acest document reglementează drepturile şi obligaţiile tuturor elevilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ româneşti. Ca elevă, găsesc obligaţia de a-l saluta, întâmpina şi, bineînţeles, de a-l analiza.
O prevedere anume mi-a atras atenţia în mod deosebit, respectiv cea care susţine faptul că profesorii vor fi evaluaţi în mod anonim de către elevi. După câteva momente în care recitirea acestei propoziţii, în speranţa că voi găsi o greşeală de exprimare, s-a dovedit a fi nefolositoare, am îmbrăţişat plauzibila concluzie că întreg documentul ar fi un pamflet. Trebuie să fie un pamflet! Atunci, care ar mai fi rolul dascălului în societatea modernă? Să ne imaginăm următoarea situaţie: la o clasă de elevi problemă predă un profesor exigent, care îşi găseşte obligaţia de a-i readuce pe calea cea bună prin disciplină şi stricteţe, însă motivele acestuia sunt greşit interpretate iar elevii, fie din indisciplină, fie pentru a-i nesocoti autoritatea, vor face evaluarea acestuia la sfârşit de semestru. În acest caz, respectul pentru profesor şi prestigiul acestuia vor fi diminuate considerabil iar fiecare elev mai puţin dotat intelectual, leneş sau chiar anarhist va putea evalua o persoană care a trecut prin şcoli pentru a fi un dascăl de calitate.
În această fugă oarbă pentru evoluţie, proces privit mai degrabă ca un sprint decât un maraton, graniţa dintre normal şi anormal este trecută cu o uşurinţă de necrezut. Aparent, profesorii nu îşi mai găsesc locul la catedră, ci în bănci, unde urmează a fi evaluaţi şi notaţi. În plus, o altă afirmaţie greu de înţeles s-a remarcat printre rânduri: „Mustrarea în faţa colectivului clasei sau al şcolii este interzisă în orice context”. Cu alte cuvinte, elevii pot să adopte orice tip de comportament pe parcursul orelor de curs, pentru că doar la sfârşitul acestora profesorilor le este permis să facă observaţii. De exemplu, critica constructivă sau părerile şi sfaturile unui cadru didactic cu o inteligenţă emoţională ridicată sunt nepermise deoarece elevii le pot percepe eronat. De ce? Deoarece elevii nu mai acceptă să li se spună că greşesc, blamează orice factor extern pentru nereuşită, dar îşi însuşesc cu uşurinţă succesul. Ca urmare, stima şi consideraţia faţă de dascăl se vor degrada treptat, iar relaţia elev-profesor va fi sudată formal şi cu superficialitate.
În opinia mea, este necesar un echilibru şi cooperare, atât din partea elevilor, cât şi a profesorilor, dar aceste drepturi şi libertăţi atribuite elevilor au creat controverse şi pot fi interpretate greşit. Astfel, aceste dispute nu fac decât să instaureze o stare de nelinişte în rândul elevilor şi să conducă spre un sistem educaţional dezechilibrat.
Denisa GOILEAN, clasa a XI-a C, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Baia Mare
