Mişcările din stradă fac parte din regulile democraţiei. Motivele protestelor sunt fără număr şi strada rămâne refugiul unde oamenii pot să-şi elibereze energiile acumulate în timp. Pentru conducători şi partidele aflate la putere, ele constituie provocări şi teste greu de trecut. Finalitatea lor depinde de gradul maturizării democraţiei. În formele ei tradiţionale, protestele au la bază idei unitare şi ţinte precise. La sfârşitul anului trecut, în Seul, într-o singură seară, au ieşit în stradă peste un milion de sud-coreeni. În unanimitate au cerut demisia preşedintelui ţării (preşedintă) pe motiv că i-a minţit. Atunci m-am întrebat de ce românii nu au protestat la multiplele minciuni ale lui Băsescu şi Iohannis. Ştim şi noi ce avere poate face un profesor din meditaţii şi ce înseamnă să fii primarul unui oraş de talia Sibiului. De proteste nici excentricul preşedinte american nu duce lipsă. Pe Trump americanii, presa şi partenerii europeni îl mai trag de mânecă, dar cu guvernul nu au nicio treabă. În urma atentatelor teroriste de la Paris, francezii nu şi-au învinuit propriul guvern. În democraţiile consolidate, guvernele îşi văd de guvernare şi instituţiile statului nu se ceartă ca la uşa cortului. Bat palma şi fac tot posibilul încât situaţiile de criză să fie depăşite. Mii de oameni au ieşit în stradă, inutil, pe seama unei ordonanţe care a vizat statutul juridic al unui număr restrâns de cetăţeni aflaţi în conflict cu legea. Din lecţia protestelor am reţinut că ele, în realitate, au devoalat mulţimea frustrărilor şi nemulţumirilor nerezolvate şi acumulate de-a lungul anilor. Obstrucţionarea actualei guvernări este o strategie greşită. Guvernul trebuie lăsat să-şi ducă până la capăt propria cruce, iar dacă va fi nevoit să “piară” , nu are decât să o facă pe limba lui. Promisiunile actualei guvernări nu vor fi îndeplinite şi la o adică de vină va fi opoziţia şi preşedintele. Deja începem să plătim lipsa de viziune a guvernului Grindeanu. Cert este că PSD-ul şi partidele din opoziţie nu dispun de resursele umane necesare pentru a forma guverne de rezervă performante şi capabile de a rezolva problemele vitale ale ţării. Criteriile de promovare în politică şi în fruntea instituţiilor statului nu sunt o garanţie că lucrurile vor fi rezolvate. Este suficient să evaluez performanţa parlamentarilor locali de ieri şi de azi şi a şefilor din fruntea deconcentratelor din judeţ. Câtă vreme mărul corupţiei a înflorit şi în grădina lui Iohannis, preşedintele ar fi bine să nu vorbească despre referendum şi modul cinstit de a face politică. Când instituţiile vor fi depolitizate, independente şi îşi vor delimita atribuţiile, ar fi posibil ca democraţia să se înscrie pe drumul propriu şi potrivit al normalităţii. Mi-e teamă că pentru cei din fruntea bucatelor ţării, cu conturi grase şi multiple proprietăţi acasă şi în străinătate, pentru multă vreme treburile ţării nu vor deveni priorităţi.
Bogaţii vor fi şi mai bogaţi iar săracii şi mai săraci. Despre democraţia capitalismului în formare aşa am învăţat la şcoală. Iar cei care au de gând să ia în calcul protestele ca un scop în sine ar trebui să se gândească că sunt prea mici pentru un război atât de mare.
Prof. Vasile ILUŢ