Revista ARCHEUS are vechime şi notorietate în peisajul publicistic maramureşean. Recentul număr poartă însemnul Anului Centenar. Ne îndeamnă să avem „Unire în cuget şi în simţiri” ARCHEUS, revistă de cultură a Maramureşului editată de Fundaţia Culturală ARCHEUS – Baia Mare. Pun umărul Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş. Proiectul este realizat cu sprijinul municipiului Baia Mare. Ediţia este îngrijită de Ioan Marchiş şi Emanuel Luca. De obicei, sumarul revistei este oglinda Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice de la Ocoliş. Numărul apărut recent urmează tradiţia, deoarece lecturile din Tabără au trecut prin clepsidra apreciatoare a invitaţilor. Care sunt autori consacraţi. Care, mulţi dintre ei, îşi supun creaţiile analizei celor prezenţi. Cred că, în Maramureş, în ultimii ani, este singurul loc în care poezia apare în agora în lectura autorilor, iar critica este cordială, dar fără compromisuri. În Tabăra de la Ocoliş, se practică critica evaluatoare. Observaţiile nu-l alungă pe autor din valoarea sa, ci îi consolidează truda recunoscută. Asta deoarece sunt învitaţi în salonul de la Ocoliş scriitori care au garanţia valorii. La Ocoliş, se trăieşte literatura în forme riguroase. Alături, arta plastică. Ocoliş a devenit un loc rîvnit de mulţi scriitori din ţară. Îmi aduc aminte de nobila prezenţă a poeţilor sîrbi Adam Puslojic şi Radomir Andric. Am spus toate acestea pentru a confirma că nici revista ARCHEUS nu poate fi mai prejos. Şi acest număr dă proba maturităţii revuistice. Ioan Marchiş caută aurul, Emanuel Luca îi aplică ştanţa valorii. Mă încumet să-i enumăr pe cei care alcătuiesc acest număr apărut în prag de Centenar. Vasile George Dâncu este tatăl nostru din manuscrise. Ioana Ileana Şteţco se oglindeşte într-un Albastru de Transilvania. Adela Naghiu crede că nicio poezie n-a pus capăt vreunui război. Florica Bud nu urcă stînci reflectate în cioburi. Mircea Crişan, un poet discret, cu prezenţă în lume, dar care aşteaptă cu nerăbdare fiecare dimineaţă. Elena Cărăuşan îşi dăruieşte singurătatea cerului, iar Ioan Dragoş vede din sala de aşteptare cum se tulbură apa. Unele ploi vin din interiorul pietrei la Marian Hotca tocmai cînd Gelu Dragoş călătoreşte prin ţinuturi îndepărtate. Alexa Gavril Bâle are vise cu vulpi într-o viaţă cu totul străină. O surpriză: talentatul prozator Vasile Dragomir se odihneşte în poezie cu un epitaf cu litere de ceară. Nicolae Scheianu crede că am putea fi ierburi de leac şi de venin. Pe Dragomir Ignat îl aud oftînd: of, cît de grea e desaga ce-o purtăm în spinare! Rodica Brad Păuna ne spune că drumul spre casă seamănă cu o întoarcere spre sine. Dorel Macarie ne promite că va fi ordonanţa fondului de ten. Pe Gheorghe Pârja, adică pe mine, îl puteţi auzi în ecoul unui paradis. Pe Ion Mureşan îl găsim în acest volum travestit în povestitor. Îl vede pe Feri cu o figură de parcă peste noapte ar fi făcut evaziune fiscală. Proza poartă marca lucitoare a Ancăi Goja, Victor Tecar şi Ioan Groşan. Cum nimeni pe lumea asta nu poate scăpa de Lucian Perţa, aici stă pe două braţe parodice cu Ioana Ileana Şteţco şi Adela Naghiu. S-a pus la masă şi cu Marian Hotca să nu aibă bai cu Firuţa. Volumul este înnobilat cu ilustraţii de Mihai Olos, un mare artist care ne-a bucurat arta vieţii. Archeus pentru mine înseamnă valoare literară şi plastică. Aşa vom rămîne şi noi prin rafturile unei lumi care este grăbită. Aşa cred şi Ioan Marchiş şi Emanuel Luca. Frumos este că m-au convins.
