Clepsidrele sunt goale şi deşerturile, pline. Cad petale de suflet şi de infinit… Ion P. Pop a pornit pe drumul care urcă spre stele. Lumea presei rămâne o masă a tăcerii, strângând în palmă cuvintele-lacrimi ca pe o comoară. Scriam cândva că Ion P. Pop este o efigie a durabilităţii gazetăreşti. În impresionanta sa carieră a fost ctitorul unor rubrici înveşmântate în mantii somptuoase: „Basorelief”, „Jurnal sentimental”, „De dragul tău mi-am cumpărat adidaşi”, „Însemnări sub clar de mov”, „Sub culori de Maramureş”. A refăcut traiectorii luminoase în „4 secunde ale unei mari victorii”, „Minaur – Diamant de Maramureş”, „Atunci am învins Fiorentina”, „Un deceniu de presă sportivă”, „Generaţia Mateianu”. Cu ele trăim trecutul în clipele de-acum.
Dascăl entuziast la începuturi, redactor de sport ce a luptat mereu împotriva agresivei suficienţe, mentor de jurnalişti, realizatorul unei expoziţii unice cu temă sportivă, preşedinte fondator al Filialei Maramureş a Asociaţiei Presei Sportive din România, membru al Comitetului Olimpic Român, IPP a reuşit să învioreze sensibilităţi prin ritmuri încărcate de balsam, a schiţat surâsul pe amintiri de mult apuse. A versificat izbânzile şi performerii acestora, a reînălţat stele căzătoare, i-a reunit fericit, în vaste dialoguri, pe gazon şi nu numai, pe toţi cei care au păşit pe tărâmul cu coroană de dor al cuvintelor magice. Presa sportivă a dat deseori strălucire realizărilor în sclipiri de curcubeu, alteori a fost liniştea de la piciorul cascadei sau reverul necruţător, dar întotdeauna speranţă, iar a scrie cu speranţă înseamnă mai mult decât o victorie. Ioan Chirilă, Radu Paraschivescu, Cristian Ţopescu, Ion P. Pop, Cătălin Tolontan, Radu Naum – repere inoxidabile, mereu în blockstarturi, aprinzând speranţele noastre în izbânzi răsunătoare. Cu scrieri care, zâmbind gândului, rămân peste timp să lumineze clipele.
Aproape o jumătate de secol ne-a încântat cu o rubrică săptămânală – „Basorelief” – temeinicia unui vis împlinit, performanţa statorniciei, statornicia performanţei. A marcat amintirile trecutului, încercările prezentului, dorinţele viitorului. Şi-a pus sufletul în palme într-un stil captivant, demonstrând că înălţările şi căderile fac parte din noi. Nu şi-a trădat niciodată convingerile esenţiale, oferind adesea răspunsuri pentru care nu există întrebări. La despărţire, gânduri de mărgăritar celui care a făurit serenade pentru învingători şi învinşi, cărora le-a fost mereu aproape. Învăluindu-i subtil în armuri strălucitoare, ca şi „Zăpezile de pe Kilimandjaro”… Drum lin!…
Liliana GRUMAZ
Primul Paste fara seniorul presei sportive maramuresene ION P. POP! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!