n lumea în care trăim, valorile nu sunt universale, iar tradițiile și culturile multiple te derutează dacă nu ești pregătit. Demnitatea coexistă cu o minte armonioasă, nu poate să fie decât într-un ambient armonios. Orgoliul dacă nu e acoperit de fapte rămâne dezbrăcat.
Sunt realități pe care le vedem, le deslușim. Și din care, dacă vrem, avem de învățat. Să vezi că orgoliul e bun până la un punct, iar vanitatea nu e bună. Chiar dacă aveam uneori motive să fiu orgolioasă, m-am educat să trăiesc sincer, fără orgolii, să iubesc oamenii, fiindcă fără iubirea de oameni jurnalismul ar fi un nonsens.
Există oameni orgolioși, dar și țări orgolioase. Una dintre ele este SUA. Care pare, cel puțin la suprafață, fără multe prejudecăţi. Liberă și eficientă. Am vrut să spun și tolerantă. Dar ce se întâmplă acum peste Ocean… Acum, se pare că toleranța și-a cam pierdut din conținut. Orgoliu și putere. Știință și tehnologie.
Este orgoliul apanajul celor puternici? Sunt întrebări la care mai aștept răspunsuri. Vine orgoliul și din puterea pe care ți-o dă banul? Se poate! Îmi place să văd, să compar, să meditez. Am văzut orgoliu și în Olanda, și în Danemarca, dar și în China sau Brazilia. Țările au orgoliul lor, dar și oamenii au orgoliul lor.
