În această vară se împlinesc 34 de ani de la trecerea în neființă a romancierului, dramaturgului și eseistului egiptean Tawfik El-Hakim, unul din cei mai proeminenți reprezentanți ai literaturii egiptene și arabe al secolului XX.
În anul 1933, condeierul de la Nil publica una dintre operele sale de referință, sub titlul Awdat Ar-ruh (“Întoarcerea spiritului”, cu varianta “Spiritul regăsit”).
Cartea este un elogiu de conștiință adus unui Egipt care, împotriva vicisitudinilor și vexațiunilor istorice, și-a afirmat și confirmat adeziunea și credința în legătura existențială între poporul egiptean și ampla dimensiune a apartenenței sale identitare arabe.
Tot în această vară, se împlinesc 7 ani de când, după o zbuciumată “primăvară arabă” și după o efemeră guvernare islamistă, egiptenii și-au ales un nou președinte, în persoana E.S. Abdel Fattah El-Sissi, și un nou sistem de guvernare care, nu fără dificultăți, dar cu demnitate și concordie națională, își construiesc drumul către renaștere și către “reîntoarcerea spiritului” național egiptean, dar și a locului proeminent și dinamic într-un climat regional trepidant și profund marcat de evoluțiile lumii globale pe cât de fluctuante, pe atât de conflictuale.
Despre Egipt, bătrânul Herodot spunea – că acest ținut “este un dar al Nilului”. Iar multimilenara și fascinanta trecere prin istorie a egiptenilor dă cu prisosință dreptate anticului istoric. Pentru Egipt, Nilul a fost, este și va rămâne o realitate cu dimensiune existențială pentru însăși supraviețuire și dezvoltare, ca de altfel, și pentru celelalte 10 țări africane riverane situate în parcursul de amonte al bazinului acestui fluviu și al celor două rădăcini ale marelui curs de apă – Nilul Alb și Nilul Albastru. Se înțelege că pentru cele peste 100 milioane de oameni care alcătuiesc demografia egipteană și pentru viața, economia și viitorul Egiptului, fiecare picătură a debitului fluvial a Nilului are nu numai o profundă încărcătură simbolică, ci și o valoare intrinsecă cu mult superioară oricărui alt tezaur de valori materiale, oricât de prețioase ar fi acestea. Tocmai de aceea este de apreciat și de respectat maniera pacifistă, non-conflictuală și consensuală, pe care autoritățile de la Cairo și noua diplomație egipteană a dialogului și comunicării o promovează pentru soluționarea amiabilă și egal avantajoasă a disensiunilor generate, de mai mulți ani, de construcția, pe Nilul etiopian a barajului și hidrocentralei “Al-Nahda” (Renașterea) – cel mai mare la nivelul continentului african – care incumbă riscul major pentru securitatea hidrologică a Egiptului.
Ca țară care, la finele veacului al XIX-lea, a deținut un loc de pionierat în apariția și evoluția Renașterii culturale și naționale arabe, dar și ca primul stat arab al Orientului Mijlociu care, în 1979, a încheiat primul tratat de pace cu Israelul, după patru războaie majore, Egiptul se afirmă dinamic, ca un profund cunoscător al ecuației regionale a păcii și a războiului. În ultimii ani Egiptul a redevenit un glas autorizat, ascultat și apreciat pentru demersurile și oficiile sale de mediere destinate identificării unei soluții echitabile, durabile și realiste a fragmentului palestinian, al longevivului conflict palestiniano-israelian care, între 10-21 mai a cunoscut, în teritoriul palestinian autonom Gaza, un nou puseu de ostilități militare. Iar dacă acestea s-au încheiat printr-un armistițiu “necondiționat și de lungă durată”, meritul – recunoscut, înaintea altora, de noua Administrație americană Joe Biden – revine diplomației egiptene care, în contextul geopolitic al lumii arabo-islamice, al comunității marelui continent african și al spațiului euro-mediteranean, se afirmă ca un dinamic factor de echilibru, stabilitate și precedență a dialogului și a punților de comunicare în soluționarea disensiunilor care pot apărea pe eșichierul complexelor relații regionale și internaționale ale lumii contemporane.
În luna aprilie a acestui an s-au împlinit 115 ani de la data când între poporul român de la Dunăre și poporul egiptean de la Nil s-au stabilit relații oficiale, diplomatice și consulare, dar istoria legăturilor româno-egiptene este cu mult mai veche, din antichitatea în care corăbierii de la gurile Nilului își căutau parteneri de negoț la gurile Dunării și când, potrivit legendelor și atestărilor documentare, geonimul Dacia ca și aurul său erau cunoscute și apreciate la curțile Egiptului antic. Mânăstirea Sinaia, fondată pe la 1690, ca și așezarea omonimă din Munții Carpați, își datorează numele Mânăstirii Sfânta Ecaterina din Peninsula egipteană Sinai. În valoroasa sa lucrare “Mărturii românești peste hotare. Creații Românești și izvoare în colecții din străinătate” (Vol. 1, pp. 450-504, București, 2010), savantul academician Virgil Cândea înregistrează peste 200 de indicii documentare (obiecte, scrisori, documente, daruri făcute de prinții și domnitorii români, corespondențe etc.) existente în muzeele și așezămintele de cult din Egipt – tot atâtea confirmări ale bogatelor legături materiale, culturale, spirituale dintre cele două națiuni și state prietene.
Unei asemenea descendențe bogate i se circumscrie astăzi și trebuie amintită apreciabila inițiativă culturală patronată de Asociația Nord pentru Cooperare și Integrare, care desfășoară un valoros proiect editorial și cultural în parteneriat cu Secretariatul General al Ligii Statelor Arabe de la Cairo și sub auspiciile eminentului diplomat, om politic și om de cultură Ahmed Abu Al-Gheit, secretarul general al acestei organizații. Un proiect de anvergură care are drept obiectiv mai buna cunoaștere și înțelegere reciprocă a spiritualității, identității, creativității, tezaurelor de cultură și civilizație ale neamului românesc și ale poporului egiptean.
În contextul european și arab, România are nevoie de Egipt în aceeași măsură în care Egiptul are nevoie de România, ambele țări și popoare având în comun aspirația și acțiunea pentru edificarea, prin conjugarea voințelor și potențialelor, a unei lumi mai umanizate, mai pașnice și mai conciliate cu sine.
Ambasador prof. Dumitru CHICAN
Asociația Nord pentru Cooperare și Integrare
