Am trecut recent razant pe lângă o mănăstire destul de celebră. Plăcută odinioară, cu bisericuţă de lemn, cu chilii cochete.
Acum, în curte creşte o a doua biserică, de zid, imensă şi în stil moldovenesc, fără legătură cu Maramureşul ori Lăpuşul. Chilii? Sunt deja trei construcţii de gen, iar pentru credincioşi şi turişti e făcut un şopru din lemn, lung, în afara curţii mănăstirii… Nu ne plângem, doar constatăm că devine mult, la fel ca-n alte părţi.
