În Săptămâna Luminată, am urmărit pe spații largi ceremonia de la Vatican prilejuită de moartea Suveranului Pontif, Papa Francisc. Timp de o săptămână, am aflat detalii din biografia lui, care mi-au conturat personalitatea unui Papă care s-a autodefinit ca reprezentant al simplității, atașat de condiția umană. Răsfoind presa evidențiată cu acest trist eveniment, am aflat texte scrise de Papa Francisc, care mi-au relevat dimensiuni absolut admirabile ale Pontifului. Cum este preocuparea pentru literatură. Celebră este Scrisoarea Sfântului Părinte despre cultură și literatură. S-a referit la valoarea lecturii pe drumul maturizării personale. Prin lectură, cititorul se îmbogățește cu ceea ce primește de la autor. Lectura cărților depășește obsesia față de ecrane, față de fake news.
S-a referit și la cei care se îndreaptă spre hirotonire. Că literatura provine de la persoane în care locuiește misterul creației. Este viața care se conștientizează pe sine însăși atunci când ajunge la deplinătatea de exprimare, făcând apel la toate resursele limbajului. Literatura, spune Suveranul Pontif, are de-a face, într-un fel sau altul, cu ceea ce fiecare dintre noi dorește de la viață. Acest lucru l-a învățat de tânăr, cu studenții, la Universitatea din Santa Fe, o instituție iezuită. Tinerilor nu le plăcea El Cid, ci Garcia Lorca. Studenții doreau să citească opere literare contemporane. Iar profesorul, adică cel care va ajunge Papă, credea că citind aceste opere vor căpăta gust pentru marea literatură, pentru poezie.
Profesorul admira autorii tragici, pentru că toți au putut simți, în operele lor, viața noastră ca exprimare a propriilor noastre drame. Scria Papa Francisc: “Citind marile opere ale literaturii, devin mii de oameni și, în același timp, rămân eu însumi. Ca și cerul nocturn din poezia greacă, văd cu o mie de ochi, doar sunt mereu, eu cel care văd”. Literatura descoperă abisurile care locuiesc în om, un timp al revelației care ajunge să lumineze spiritul. Mărturisea Suveranul Pontif că atunci când gândurile se îndreaptă spre literatură îi vine aproape marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges și le spunea studenților: “cel mai important lucru este a citi, a ne confrunta cu textul viu pe care îl avem în față, mai mult, a ne fixa asupra ideilor și asupra comentariilor critice.”
Apoi, în scrisoarea pontifului este amintit T. S. Eliot, poetul al cărui spirit creștin îi datorează opere literare care au marcat prezentul, a descris criza religioasă modernă. Apoi îl evocă pe teologul german Karl Rahner, care argumentează afinitățile spirituale profunde între preot și poet. Frecventarea consecventă a literaturii poate să-i facă pe preoți, pe toți lucrătorii pastorali, mai sensibili la umanitatea deplină a Domnului. Sunt amintite în Scrisoare observațiile lui Ignațiu de Loyola, despre spiritul bun care păstorește lumea. Am decupat și o secvență din textul lui Jean Cocteau, adresat lui Jacques Maritain, care l-a cucerit pe Papă: „Puterea spirituală a literaturii amintește, în cele din urmă, misiunea încrederii omului în Dumnezeu.”
Afinitățile între preot și poet – crede Suveranul Pontif – se manifestă într-o misterioasă unire sacramentală, între divin și cuvântul uman, dând viață unui flux ce devine slujire plină de ascultare și de compasiune. În Scrisoare am întâlnit și numele poetului Paul Celan, născut la Cernăuți, care spune: „Cine învață realmente să vadă, se apropie de invizibil.” Literatura educă inima și mintea. Papa crede că eliminarea literaturii, a poeziei, din efortul formator al tinerilor este un fapt care stă la originea unei grave sărăcii intelectuale și spirituale. Aceste gânduri ale Papei Francisc pot fi auzite și de lumea laică, că se potrivesc de minune pentru starea de fapt care ne înconjoară.
Așa că rostirea unor versuri din Mihai Eminescu, în fața Palatului Culturii din Iași, a completat personalitatea Papei Francisc. „Fiii tăi trăiască numai în frăție”, a rostit Papa îndemnul eminescian în 1 iunie 2019, la Iași. Pe lângă pasiunea pentru fotbal, iată, Suveranul Pontif stăpânea cu dezinvoltură și misterul literaturii, îndemnându-i mai ales pe cei tineri să aibă cărțile la căpătâi. Ce bine ar fi ca și lideri, din alte domenii de decizie, să urmeze pilda Sfântului Părinte.
