Încă o dată, pentru totdeauna: fiecare român are dreptul să voteze cu cine îl trage inima. Nu avem ce influența votul într-un fel sau altul. Iar candidatul ar trebui să fie după „chipul și asemănarea poporului”, a majorității, zice Măria Sa Democrația. Au început dezbateri televizate între cei doi candidați și se cuvin a face câteva observații, a sublinia lucruri, fără a trage concluzii.
Am urmărit dezbaterea de la Sindicate și de la Euronews. Au apărut nuanțe, nu vi se pare? Un candidat mai cumințel, mai taciturn, a ieșit la atac. Are nevoie să puncteze. A lăsat deoparte eleganța și a subliniat ici-colo situații. De cealaltă parte, așa cum ne-am obișnuit, asalt continuu, pe teme cunoscute. Dar și aici au apărut nuanțe! Simion păstrează poziția anti-Ucraina daaaar…a început să înfiereze Rusia! Cum așa? Doar… bănuielile și suspiciunile ziceau altceva. Sau echipa de campanie e atât de bună încât a făcut un compromis în abordare. Gen „Fă-te frate cu Dracu până treci puntea”.
La fel, Simion are evident cască în care i se șoptește una-alta, se vede pe gestica sa, privind în sală, dând din cap că a înțeles. Ilegal? Nu. Imoral? Nu, câtă vreme nu a fost o înțelegere clară în această privință cu organizatorii și cu celălalt candidat. Nicușor Dan are de ales între a fi ofensiv sau elegant, nu are cum fi ambele, nu-și permite. Pierde undeva, câștigă altundeva, ăsta e jocul. Ce e bine pentru dezbaterea în sine e că nu mai e taciturn, introvertit. Mai strânge din fălci când e deranjat, se mai încruntă, mai privește în jos, dar nu se închistează. Simion e făcut pentru public, pentru „scenă”. Chiar și atunci sau mai ales atunci când spune chestii goale de conținut, gen Popor, pandemie, corupție, respect, unire, partener strategic, dreptate. Nu că n-ar suna bine, cât că temele de AZI ce ard sunt: război, inflație, criză economică, fonduri europene, UE, bani, bani, bani.
Sunt bune sloganele, doar e politică, nu lecție de filozofie. Doar că ne temem c-a trecut momentul sloganelor, dată fiind situația țării. Cei care au ieșit din alegeri pe ușa din spate au simțit-o pe pielea lor, deși încă mai comentează din decor. Promisiunile fornăitoare, superioritățile, minciunile fără acoperire nu mai dau bine la români. Toți știm că e cuțitul la os, că cei care vin trebuie să ia măsuri dure ca să supraviețuim! Ca țară în picioare, nu în genunchi, cu birou al Fondului Monetar Internațional care să intre peste premier și președinte și să ordone. Sorry, dar s-a întâmplat deja, am trăit-o. O vorbă și despre loviturile sub centură. Sunt nedemne. Cei care au vrut să știe, știu cam ce e de știut despre candidați, au părerea formată, documentată. Minciuna iese la iveală și e urâtă, vezi cea a lui Crin cu spitalul pentru copii cu cancer refuzat de Nicușor Dan…a trimis comunicat presei asociația cu pricina, că nu există așa ceva… Acum se perindă alta, cu Marșul Bucharest Pride de Rusalii, ptiu drace! Oamenii aceia, acceptați în întreaga lume, inclusiv în Europa Unită, au cerut autorizație la fel cum am cere noi pentru un marș al montaniarzilor, al tractoriștilor, al cultivatorilor de lalele. Nu poți zice NU, fără să fii incorect.
În fine, o vorbă pentru DIASPORA. Avem prieteni plecați să-și facă o viață mai bună din toate mediile, de la profesor și medic la șofer de TIR și badantă. Evident că aveți dreptul să votați. Doar că vine cu responsabilitatea de a vă informa. Nu de a vă Tik-toca mințile. „O făcut văru nepotului mătușii care are un unchi la SRI (și știe tot) un video viral în care explică el tot…” NU SE PUNE!!! Se pun agențiile de știri, cărți de istorie, de economie, rapoarte oficiale, statistici Eurostat. Analiști pertinenți. De asemenea, unii dintre voi ne-au transmis că firesc ar fi ca cei care votează să locuiască măcar 6 luni pe an în țară, nu două concedii, ca să poată să fie pertinenți, realiști. E ca și cum am vota noi ceilalți în Grecia sau în Bulgaria că deh, mergem anual. Ne sunteți prieteni și frați, dar vă rugăm nu ne faceți rău numai ca să vă arătați mușchii, să arătați că ați contat! „Dar nu uitați, eroi/Că zeii sunt departe, sus/Dușmanii printre noi!”, versifica George Coșbuc. Cât despre NOI, poporul în ansamblu, încheiem cu o vorbă grea scrisă de Andrei Pleșu. „Suntem în țara din care Caragiale a fugit disperat, țara în care Eminescu și-a pierdut mințile, țara care a refuzat iresponsabil oferta lui Brâncuși la bătrânețe de a lăsa întreaga operă compatrioților săi. Țara care și-a omorât elitele în pușcărie, țara în care n-au mai vrut să se întoarcă Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Țara din care pleacă mereu tineri excepționali și nu doar ca să se căpătuiască, țara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizați și prost plătiți la ei acasă. Nu pot decât să sper că, sub această pojghiță de mizerie, există și o altă țară, a unor oameni cuviincioși și cinstiți, țara celor care știu să se respecte între ei și să nu se lase manipulați de câteva trupe barbare de oameni stricați și stricători de suflete”. Brrrrr….
