La primul tur, am parcurs câteva sate și secții de vot, pentru un text de atmosferă de la secțiile de votare și din satele Chioarului. Ați apreciat, drept pentru care revenim, pe măsură, din Fisculaș.
Atmosfera de duminică a rămas tot pașnică, tot rurală și mioritică, doar că se simte apăsarea. Poate și vremea ne-a influențat. În Baia Mare era întunecat, în Baia Sprie soare, în Negreia ploua, dar se vedea orașul însorit. În Șurdești ne-a bătut gheața vreme de un minut, în Copalnic soare, pe dealul spre Coaș furtună. Și iar soare spre oraș. Ce să mai crezi? O fi furtună și-n noi?
Prima oprire am făcut-o pe centura băispriană, unde alergători, bicicliști, își luau porția de sănătate. Dar de răspuns ne-a răspuns un localnic ce-și scosese la o mână de iarbă udă caprele. „Sigur că merg la vot. Îmi pare că e un moment foarte important și trebuie să alegem calea cea bună”. Oprim apoi la Liceul Auto din Baia Sprie, unde sunt secțiile 120 și 121. La 120, la ora 10.41 se votase mai bine ca la primul tur, 145 de persoane, când înainte fuseseră 150 de persoane doar la ora 12. După slujbă, cum ar veni. Aici votează cam zona veche a caselor din Baia Sprie, zona istorică. Slujba era în toi, se auzeau din spatele liceului cântece religioase, dar erau oameni care veneau prima dată la vot. Am oprit un septuagenar. Cu accent maghiar evident. „Io nu votez pentru mine, vremea mea a trecut…mă duc să votez pentru copiii mei…”, ne spune și se îndepărtează greu spre liceu.
Următoarea oprire o facem la un sat de deal/munte, destul de izolat. 
Negreia, cel de sub spatele Mogoșei. Secția e în școala minusculă a satului, votaseră abia 21 de persoane, dar, ne spune șefa secției, motivul ar putea fi hramul bisericii de la Dănești, unde pare a fi dusă lumea de dimineață. Dar se așteaptă 349 de votanți acolo. Trecem prin satele de Fisculaș și cotim spre Copalnic, pe Drumul Nordului. În capătul de sat al Făureștiului, oprim la un grup de romi ce stăteau la povești. Scurt. „Bună dimineața, mergeți la vot?!/Dară că!/ Cu ce gânduri?/Nu vă zic, nu se spune votul/Da’ nu mă interesează cu cine, ci cu ce gând/ Am zis că să fie mai bine, așa o să votăm/Mulțumesc, zi bună!” Oprim și la secția de vot 292 din Lăschia, unde sunt arondați o parte din romii amintiți. Plus satul cel frumușel. Votaseră 38 de persoane din 370 la ora 11, cu ceva mai mulți ca la primul tur, dar se așteaptă spre seară un aflux. Șeful de secție spune că n-a avut niciodată probleme în zonă, cu votul. La plecare, veneau oameni pe marginea drumului, dinspre biserică. Revenim spre oraș, trecem cu greu pe lângă târgul auto, oprim la un market unde era destul de aglomerat, ceea ce a smuls vânzătoarelor de la case un: ”Ce-i cu ăștia? Vin de la vot?”
O altă zi de vot pentru români, pentru maramureșeni. Diferența față de alte dăți e că se simte presiunea. Apăsarea. Din motive diferite, cu motivații diferite, oamenii se duc la vot. Simt că de această dată votul lor contează. Momentul pare a fi unul istoric, pare a fi sesiunea de vot cu cea mai mare încărcătură sentimentală. Pe de altă parte, nu ne putem opri să constatăm, cu tristețe, că încă o dată, pentru a „nu-știu-câta” oară, politicienii au reușit să dezbine amarnic poporul. De câte ori stă poporul și-i ascultă, politicienii generează patimi, pasiune, ură între oamenii care altfel și de altfel își văd de viețile lor liniștite. Fie și-n Chioar, Fisculaș, Valea Izei sau aiurea.
