N-avem noi, maramureșenii, superpoduri cu care să ne mândrim. N-a construit pe-aici Apolodor din Damasc, nici măcar Anghel Saligny, unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor, docurilor portuare și a silozurilor cu structură metalică. Și totuși avem poduri. Cel mai recent, ne-am trezit grație banilor europeni și guvernamentali, cu două noi poduri peste Someș, îndelung discutate și disputate. Ce are Maramureșul de spus în materie de poduri, punți?
Știați că am avut un podar mare și în Maramureș? A locuit în Cufoaia, lângă Târgu Lăpuș, se numea Ioan Bel „Podaru”. A fost intervievat de montaniardul Ionică Pop care, nefiind jurnalist, a simțit automat potențialul! „Ioan a lui Antoane”. Avea 82 de ani la momentul interviului. A început să facă poduri alături de tatăl său, în 1908. A lucrat la poduri în urma fronturilor din războaie mondiale, a făcut poduri militare, în Austria, Ungaria, Polonia, Italia. A făcut poduri de 12-13 metri lungime. A avut inclusiv un pod făcut în zonă, pentru trenul ce căra minereu, în anii 1920.
„Fără podurile mele, în jumătatea asta de țară, nu poți ajunge din sat în sat. E greu pământul de câte poduri am făcut. La Târgu Lăpuș am două, la Răzoare două, la Rogoz unu, la Dămăcușeni altu’. La Mașca / Răzoare îl apasă lumea din 1932”.
Cum se făceau? Explică el, octogenarul: „Uite, grinzi de 12 metri lungime, groase de 36 centimetri, câte trei puse laolaltă, legam capetele cu juguri, azi se bat cuie, nu știu dacă-i bine”.
Și ne minunăm. Lumea interbelică și cea dinainte avea încredere în badea Bel Podaru din Cufoaia, azi se pierd ani cu proiecte, studii, după care uneori nici nu se mai fac. Tot respectul!
Dar ce poduri interesante avem în Maramureș? 3 poduri peste Someș, la Ulmeni, Ardusat și Seini, plus 2 poduri cu bandă rulantă pentru balast la Tămaia și Bârgău. Dar la Chelința-Țicău mai există picioare de pod început, nefăcut niciodată, se spune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de germani. Dar aceiași germani sunt cei care au și distrus… în retragerea dinspre Borșa au aruncat în aer toate podurile, numai la Bistra sunt 2-3 rămase acolo, iar la Teceu pe Tisa există o jumătate de pod, dinamitată dinspre partea noastră. Un alt record vine de la impresionantul pod de beton de la Leordina-Ruscova, lovit de inundațiile din 1970, părăsit, dar care stă în picioare până azi. Și știți ceva? Am luat curaj de la alții și am trecut peste el cu mașina! E cocoșat de la mijloc, dar rezistă! Semn de pod bine făcut sau noroc? Nu știm. Dar e acolo. În continuare impresionant, probabil singurul din țară de gen.
Și dacă vreți o altă ciudățenie, e orașul Târgu Lăpuș, cel cu două poduri și o punte pietonală pe vreo 200 de metri. Dar nu ne-am lăuda nici cu cel de lemn din Sighet care a fost o greșeală, pe cât de frumos și de rustic este el. Și de vorbim de râul Lăpuș, să nu uităm superbele punți suspendate peste Defileul Lăpușului, o încântare. Sunt urme ale unei civilizații apuse. Punți făcute de oameni pentru a ajunge cu piciorul la terenurile lor de peste apă. Da, nu sunt de tipul absolut șocant al podurilor din rădăcini făcute în India, ce țin 5-6 sute de ani. Dar au un parfum incredibil, avem așa ceva la Vima Mare, Românești-Aspra, pe Cavnic la Întrerâuri, în Remecioara, apoi la Bozânta este o pasarelă industrială care stă cam degeaba, nefolosită. Ce ar putea deveni pod adevărat pe undeva unde e nevoie de el, de exemplu mai în aval cu un kilometru, să facă o firească legătură între cele două Bozânte.
Mai există poduri vitale, cum ar fi cel din Țipțerai din orașul Vișeu, izbit de bușteni și afectat grav la fiecare viitură de pe Vaser. Dar iată și un pod inutil vreme de vreo 10 ani, care ar putea deveni vital: cel de la Sălnița din cheile Lăpușului, nefolosit ani mulți, dar care acum cu deschiderea drumului de la Sălnița spre Dealu Corbului, ar putea genera turism și bunăstare! Pe Tisa se naște un superb pod între satele Tisa de la noi și Biserica Albă…tot de la noi odinioară. Plus cel de lemn discutabil. Plus unul de cale ferată, recent văzut, puternic și de ce nu, util la o adică, în Câmpulung la Tisa. Vom mai avea la intrările în Baia Mare la Italsofa și Clubul Văcarilor două pasaje metalice și vor fi oarecum impresionante! Vom mai avea poduri noi pe Lăpuș și pe Săsar, odată cu centura Băii Mari de la Bușag încoace. Nu se termină aici lista podurilor interesante. Sigur c-am avea și vorbe grele pentru clasicul pod ce se strică la 2-3 luni de la Recea – Lăpușel, când cel de la Ardusat, odată reparat-reabilitat, e aproape perfect. La fel s-a reparat bine și cel din Coaș. În traducere, se poate, nu?
Și chiar așa. Dacă cineva ar fi brusc interesat de poduri și ar veni în Maramureș… ar avea ce vedea? Așteptăm și părerile Dvs, cu tot cu podurile interesante pe care le-am uitat sau omis, oameni fiind, nu ChatGPT-iști…
