Din toamna anului 2013 îi îndrumă pe elevii de la Colegiul Național „Vasile Lucaciu” din Baia Mare să descopere fascinația limbii și literaturii române. Profesoara Alina Dorle se numără cu siguranță printre dascălii preferați ai liceenilor, pentru că este o prezență caldă, iar atunci când vorbește despre lumea literară are un farmec aparte, reușind să îți capteze atenția.
Începuturile carierei sale didactice stau sub semnul inițierii în domeniul învățământului preuniversitar. Fiind absolventă a liceului pedagogic, ulterior a Facultății de Litere și a programelor de masterat, respectiv a studiilor doctorale în domeniul Filologie, pe care le-a finalizat în anul 2015, Alina Dorle mărturisește că a pornit pe acest traseu profesional cu încrederea „într-o anume chemare, vocație mai bine zis, care mi se releva tot mai luminos pe parcursul etapelor evolutive care mi se deschideau în cale”. 
După un periplu de 6 ani de formare la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din Baia Mare, timp în care a obținut definitivarea în învățământ, profesoara Alina Dorle s-a titularizat la Colegiul Național „Vasile Lucaciu”. A predat și în domeniul universitar, ca asistent și cadru didactic asociat, la Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare. În prezent, activează și în cadrul Centrului Județean de Excelență Maramureș, „orientând elevii pasionați de literatură spre performanțe culturale mai înalte, dar mai ales spre descoperirea propriului lor potențial creator, și nu neapărat pentru afirmarea la olimpiadele și concursurile școlare, ci mai ales pentru faptul că îmbogățirea lor spirituală se vădește în apanajul creațiilor proprii care le pot deschide premise ca viitori oameni de cultură”.
„Mă regăsesc în bucuria de a dărui semințele cunoașterii tinerilor”
R: Să fii profesor în ziua de azi e o adevărată provocare, ce vă motivează să vă continuați activitatea didactică?
A.D.: Într-adevăr, e o provocare, poate chiar mai mult uneori, o jertfă vie, mai ales în condițiile socio-politice de azi. Adevărul este că îmi place această profesie, tocmai pentru că îi înțeleg bine misiunea și mă regăsesc în bucuria de a transmite mai departe ceea ce știu, de a dărui semințele cunoașterii care germinează și rodesc, ulterior, în mințile și sufletele tinerilor, dându-le sens. E un adevărat spectacol interior, sufletesc, poate chiar cathartic.
R: Se observă o schimbare între generațiile de elevi. Cum ați caracteriza actuala generație de elevi?
A.D.: Da, evident. Dinamica psiho-socială se resimte aici cu mult aplomb. Generația actuală îmi pare a fi într-un moment de schimbare de paradigmă a gândirii și a viziunii despre viață. Aș spune chiar că e într-o perplexitate, înlănțuită de toate paradoxurile modernității. E un moment în care abia își regăsește vocea și rostul. Noua lume digitalizată, cu rețelele ei de socializare, știrbește mult autenticitatea de care tinerii de azi au imperios nevoie pentru a-și construi cu integritate personalitățile. Primatul imaginii sociale se dovedește a fi în detrimentul imaginii personale interioare și de aici o scădere drastică a calității mentale și a valorilor pe toate planurile existenței.
Pe de altă parte, privind-o mai de aproape, constat o scindare severă în interiorul ei care o polarizează parcă mai mult decât în cazul altor generații. Putem vorbi de elite, de tineri foarte inteligenți care înțeleg și asimilează rapid și cu temeritate cunoștințele, crescând spectaculos în plan intelectual sub ochii noștri, dar în același timp, la pol opus – aici se situează marea masă – sunt tinerii care necesită efort considerabil în procesul învățării, mai ales atunci când nu li se permite o abordare superficială a studiului. Se întâmplă tocmai pentru că nu au răbdare să asimileze, să descopere, nu găsesc satisfacție în cunoaștere, țintesc spre un rezultat obținut rapid, ratând farmecul călătoriei. Ar vrea totul dintr-odată, fără strădanie și fără recunoștință, în fond, fără demnitatea care vine în urma evoluției autentice. Cu siguranță, această categorie mai versatilă are potențialul și sclipirea ei „modernă”. Nu avem dreptul să o judecăm. Menirea noastră este cu totul alta. Fiecare tânăr are șansa lui, fiecare tânăr are un potențial. El trebuie descoperit și modelat spre binele său superior. Nu întotdeauna reușim, însă cred e bine să țintim spre acest ideal.
„Ar fi absurd să luptăm împotriva digitalizării… trebuie să stârnim interesul pentru lumea reală”
R: Ce trebuie să aibă în vedere un profesor pentru a-i dezlipi pe elevi din fața ecranelor telefoanelor sau calculatoarelor, având în vedere că tehnologia a invadat viețile tinerilor?
A.D.: Digitalizarea face acum parte din viața noastră și nu o putem exclude. Ea vine cu oferta unei vieți în confort maxim, conținându-și totodată umbrele care se proiectează din păcate pe coordonata psiho-emoțională. Cu toate acestea, ar fi absurd să luptăm împotriva ei. Evoluția tehnologică e un dat, un fenomen apodictic. Mă gândesc de multe ori că are deja un caracter sine qua non.
Ceea ce mi se pare însă esențial, în această dialectică virtual-real, dacă o putem numi așa, este conștientizarea nevoilor și intereselor care determină, dincolo de necesitatea uzuală, evadarea tinerilor în lumea virtuală. Și cred că e vorba de nevoia lor de activitate într-un spațiu polifonic, polimorf, extrem de dinamic și acaparator, exersat peste măsură și care oferă satisfacții imediate. Singurul lucru pe care îl pot face, în acest sens, de la catedră, este să stârnesc interesul elevilor pentru lumea reală, cu dimensiunile ei artistice, sociale și psihologice, îndrumându-i astfel spre forul lor interior, acolo unde se pot regăsi pe ei înșiși.
„Am binecuvântarea de a lucra cu elevi buni, la un liceu de elită”
R: Un profesor de limba și literatura română cum poate să facă atractive orele?
A.D.: Sunt multe metode, multe strategii, depinde de stilul fiecărui profesor. În ceea ce mă privește, îmi place să cred că orele devin atractive prin spiritul de prezență și prin discurs construit prin coroborarea informației de bază cu experiența cognitivă a elevilor și, în egală măsură, cu deschiderea spre interdisciplinaritate.
R: Care sunt performanțele școlare obținute în anul școlar încheiat în cazul elevilor cărora le-ați fost profesoară?
A.D.: Am binecuvântarea de a lucra cu elevi buni, la un liceu de elită. La Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, performanțele școlare sunt remarcabile și aduc multă bucurie, de la rezultatele foarte bune, uneori excepționale ale olimpicilor la etapele județene și naționale, la rezultatele obținute la examenul de Bacalaureat. În sesiunea din iunie au fost și note de 10 și mai mult de jumătate din numărul elevilor din fiecare clasă (am avut două clase terminale) a trecut peste pragul notei 9. Țin să menționez că deosebit de satisfăcătoare sunt evoluțiile elevilor care obțin la început note și chiar medii de 6 și ajung la medii de 8-9. Provocarea este uriașă, presupune antrenarea altui tip de discurs și a altor strategii didactice, dar satisfacția este pe măsură.
R: La examenele naționale cum vi s-au părut subiectele la limba și literatura română?
A.D.: Mi s-au părut relativ ușoare și repetitive.
(va urma)
O alegere oportună, vă felicit! 👏