Alina Dorle, o profesoară de vocaţie la un liceu de elită din Baia Mare
Din toamna anului 2013 îi îndrumă pe elevii de la Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu” din Baia Mare să descopere fascinaţia limbii şi literaturii române. Profesoara Alina Dorle se numără cu siguranţă printre dascălii preferaţi ai liceenilor, pentru că este o prezenţă caldă, iar atunci când vorbeşte despre lumea literară are un farmec aparte, reuşind să îţi capteze atenţia.
Începuturile carierei sale didactice stau sub semnul inițierii în domeniul învățământului preuniversitar. Fiind absolventă a liceului pedagogic, ulterior a Facultății de Litere și a programelor de masterat, respectiv a studiilor doctorale în domeniul Filologie, pe care le-a finalizat în anul 2015, Alina Dorle mărturiseşte că a pornit pe acest traseu profesional cu încrederea „într-o anume chemare, vocație mai bine zis, care mi se releva tot mai luminos pe parcursul etapelor evolutive care mi se deschideau în cale”. După un periplu de 6 ani de formare la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din Baia Mare, timp în care a obținut definitivarea în învățământ, profesoara Alina Dorle s-a titularizat la Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu”. A predat şi în domeniul universitar, ca asistent și cadru didactic asociat, la Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare. În prezent, activează şi la Centrul Județean de Excelență Maramureș, „orientând elevii pasionați de literatură spre performanțe culturale mai înalte, dar mai ales spre descoperirea propriului lor potențial creator, și nu neapărat pentru afirmarea la olimpiadele și concursurile școlare, ci mai ales pentru faptul că îmbogățirea lor spirituală se vădește în apanajul creațiilor proprii care le pot deschide premise ca viitori oameni de cultură”.
“Literatura clasică este o sursă inepuizabilă de cunoaștere a lumii înconjurătoare și a sinelui”
R: Există unele voci în spaţiul public care spun că operele clasice studiate în şcoală în prezent sunt depăşite. Mai e atractivă pentru elevi literatura clasică?
A.D.: Literatura clasică e fundamentul pe care se construiește viziunea și înțelegerea literaturii contemporane. Fără operele clasice n-am avea temei, n-am avea ancorare, n-am avea raportare la o axă de stabilitate, la un fond valoric consistent. Studiul literaturii ar deveni derizoriu. De multe ori dau elevilor exemplul celebrei La querelle des anciens et des modernes, cearta dintre antici și moderni, o dispută filosofică din secolul al XVII-lea, deseori transpusă de către criticii și istoricii literari în contextul nostru: modernii, deși sunt niște pitici, văd mai departe pentru că stau cocoțați pe umerii vaști ai uriașilor clasici.
Da, tendința generală merge spre discreditarea operelor clasice, însă aici intervenim noi, profesorii de literatură. Mă ambiționez cu încăpățânare să arăt elevilor farmecul și importanța literaturii clasice.
R: Care ar fi motivaţia pe care le-aţi prezenta-o elevilor pentru a fi atraşi de operele clasice, totuşi sunt opere de valoare, autori valoroşi?
A.D.: O motivație puternică este ideea arhetipului perpetuat din mitologie și regăsit în personaje. Literatura clasică este o sursă inepuizabilă de cunoaștere a lumii înconjurătoare și a sinelui, iar personajele – plăsmuiri ale gândirii creatoare sau poate chiar oameni transfigurați artistic – au la bază un nucleu arhetipal, care vorbește despre noi, despre obsesiile, visurile și năzuințele umane dintotdeauna. Se pot schimba contexte, se pot schimba societăți, paradigme de viață și chiar gusturi estetice, personajele în schimb, la fel ca oamenii, poartă amprenta unui cod genetic, a unui tipar sau pattern a cărui esenţă este imuabilă. Confruntarea cu aceste personaje și oglindirea lor în literatura modernă și, uneori, chiar în viața noastră, pot fi surse ale motivației. Mai sunt și altele, cum ar fi curentele artistice și evoluția lor sau felul în care arta, în speță literatura, oglindește spiritul unei epoci…
R: Ar trebui actualizată programa şcolară?
A.D.: Sunt nenumărate discuții pe tema aceasta. Se știe deja că Ministerul Educației operează planurile cadru și implicit programele școlare. Ceea ce aș impune eu, dacă aș fi în măsură, ar fi o fluidizare a șabloanelor pentru realizarea eseurilor, mai ales în ceea ce privește operele poetice. Altminteri, consider că ceea ce este acum în programa școlară este necesar, pentru că este canonic.
Lucrare de doctorat, nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor
R: Ştiu că sunteţi foarte implicată în lumea culturală. Scrieţi cărţi, mergeţi la evenimente de lansări de carte. Sunteţi cu adevărat fascinată de ceea ce înseamnă fenomenul literar. De unde această pasiune?
A.D.: Nu sunt chiar atât de implicată, deşi mi-ar plăcea mai mult să merg la conferințe, să susțin lucrări și să fac cercetare, decât să pierd vremea cu birocrația scolastică. E aspectul cel mai indezirabil pentru mine. De unde pasiunea pentru literatură? Cred că este talantul meu, cum spune pilda christică sau cel puțin îmi place să cred asta.
R: Care sunt realizările dvs la acest capitol cultural?
A.D.: Am scris o carte cu o temă îndrăzneață – în esenţă, produsul cercetării mele doctorale – Intelectualul român interbelic și tentația ideologiei de dreapta care a fost nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor în 2023. Președinte era Nicolae Manolescu. A fost poate cea mai serioasă distincție de până acum. Am mai scris un auxiliar didactic despre înțelegerea și teoria criticii literare care s-ar fi vrut a fi un curs, dar a ieșit auxiliar. Mai scriu câte un articol sau câte o recenzie. E adevărat că în ultima perioadă, n-am mai publicat. Dar intenționez să revin în paginile revistelor literare.
Recomandări de lectură pentru adolescenţi
R: Ce vă place să citiţi în timpul liber? Care ar fi 3 dintre cărţile preferate?
A.D.: Fărâma de timp liber pe care o resimt doar în vacanțe o valorific citind ce îmi cere sufletul. Uneori vrea ficțiune, alteori memorialistică, alteori eseuri literare sau filosofice. În timpul anului școlar, citesc/ recitesc ce le recomand elevilor la cercul de lectură sau la cursurile de excelență. Mai citesc critică literară pentru a avea informații reîmprospătate despre operele din programă și nu numai. Mai rar, câte o partitură pentru pian, pentru a da tribut unei pasiuni din copilărie, pierdute în timp. Am mai multe cărți preferate, mi-e greu să fac top 3.
R: Dacă ar fi să le recomandaţi liceenilor câteva lecturi, ce le-aţi spune să citească?
A.D.: Cel mai mult am recomandat Shakespeare, Dostoievski, Orwell, Camus, mai nou Borges, apoi contemporanii Coelho, Eric-Emmanuel Schmitt, iar din literatura română, Rebreanu, mai ales romanul Adam și Eva, Steinhardt sau cărți de eseuri semnate de Pleșu, Liiceanu sau chiar Noica. Am dat aici câteva nume sonore. În fapt, recomandările sunt mult mai multe. Ele vin în funcție de personalitatea elevilor, de nevoile lor de învățare sau de dezvoltare personală, în urma discuțiilor sau a intuiției mele.
R: Un gând pentru elevii care nu s-au îndrăgostit încă de limba şi literatura română, dar şi pentru pasionaţii acestei discipline şcolare.
Pentru cei care nu s-au îndrăgostit încă de literatură: să nu se raporteze la ea cu prejudecăți, căci literatura – pentru mulți o Cenușăreasă – are darul de a scoate la lumină răspunsurile pe care le căutam cu disperare, dar care sunt „încenușate”, adânc uitate, în noi înșine. Pentru cei pasionați: o carte bună depășește orizontul de așteptare al cititorului. Se poate astfel face diferența între opera de valoare și maculatură. Să se hrănească cu cărți de valoare. E ca o alimentație sănătoasă care dă vitalitate.
