Miile de ani în care femeile au fost discriminate şi-au pus amprenta asupra noastră şi încă ni se pare că totuşi parcă-parcă bărbaţilor le stă mai bine să conducă, iar femeilor, să execute. Ca slogan, egalitatea în drepturi şi egalitatea de gen sînt pe agenda publică de circa o sută de ani, timp insuficient pentru a ne convinge pe toţi pămîntenii că Dumnezeu ne-a creat egali. Doamne, nici nu ştii cît de asemănători sîntem!
Creatorul a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam, însă nu avem îndoială că Biblia a fost scrisă de bărbaţi, iar dacă istoria ar fi fost matriarhală, atunci evenimentul creaţionist s-ar fi petrecut invers. După părerea noastră, organul care îi lipseşte bărbatului s-ar afla pe undeva prin cutia cerebrală, nu toracică, deoarece observăm clar că femeile sînt mai responsabile şi mai organizate, cu toată aşa-zisa lor slăbiciune fizică. Putem afirma aşadar cu certitudine că femeile au trăit mii de ani în discriminare de gen şi aceste experienţe negative le-au făcut să devină mai performante, mai adaptabile, mai cu picioarele pe pămînt decît bărbaţii. Ne privim soţiile şi analizăm cine conduce gospodăria, cine are ideile cele mai bune, cine este mai atent la detalii şi mai implicat în tot ce se întîmplă? Ca dovadă, femeile sînt mai adaptate chiar şi din punct de vedere biologic, statistica mediei dovedeşte acest lucru, că ele trăiesc mai mult decît noi şi sînt mai sănătoase decît sexul aşa-zis tare. Pare normal, de vreme ce sînt numite sexul frumos şi se ştie că oamenii frumoşi sînt de regulă şi sănătoşi. Nicidecum slabi.
Care este rolul femeilor în lume? Deocamdată, mai mic decît al bărbaţilor. Mai puţine femei sînt alese ca şef de stat, parlamentar, primar, manager. Dar începutul a fost făcut de o vreme (un secol), aproape totul s-a schimbat, femeile nu mai au complexe de inferioritate şi au ajuns să domine domenii întregi, cum este al învăţămîntului. Cine are procese la judecătorie poate constata că din zece judecători nu ştiu dacă doi au barbă. Iar dintre grefieri, nici măcar unul. Meseriile foarte grele nu sînt atît de dificile încît femeile să nu le poată practica. Discuţia rămîne deschisă pentru muncile fizice din minerit, agricultură, construcţii, însă este foarte probabil că şi aici doar obiceiurile înstaurate de-a lungul timpului fac ca femeile să refuze să lucreze în subteran, să sape şanţuri cu tîrnăcopul sau să conducă tractoare…
Şi totuşi discriminarea de gen rămîne o problemă mondială, pentru care autorităţile naţionale şi internaţionale caută soluţii. Apare mai ales pe piaţa muncii, acesta fiind scopul principal urmărit în Europa. Dacă noi ne-am occidentalizat substanţial şi femeile noastre lucrează cot la cot cu bărbaţii – riscînd chiar să piardă din vedere procreaţia -, observăm că salariile pe care le primesc femeile sînt pentru muncile mai prost plătite. Numărul de doamne care lucrează în domeniile decizionale a rămas mai mic decît al domnilor. Femeile puse să aleagă ce fel de şef preferă, vor numi un bărbat. Pentru bărbaţi, mai bună de şef ar fi o femeie. Societatea face paşi mici în educaţia nediscriminării de gen, apărarea şi promovarea drepturilor femeii va fi în curînd conştientizată de noi toţi. Ni se pare normal ca femeile să fie mai sărace decît bărbaţii, ceea ce în realitate nu este adevărat, bărbaţii sînt cheltuitori, au mai multe vicii scumpe. Ce altă dovadă mai bună avem decît aceea că numărul femeilor din închisori este 1:10 faţă de bărbaţii pedepsiţi de justiţie ca infractori.
De aceea sărbătorim femeia ca mamă a lumii, mai înţeleaptă decît filosofii, mai harnică decît albina, mai frumoasă decît zînele din poveşti. Chiar dacă am avea ceva împotriva femeilor (unii spun că ar fi mai puţin creative, ceea ce nu credem că este adevărat), ar trebui să înţelegem că au şi ele nevoie de momente de pauză, în care să le neutralizăm îngrijorările şi să le oferim ceea ce ştim noi bărbaţii mai bine să facem, fiecare după metoda sa infailibilă. Fiecare Domn este as în acel ceva cu care o poate impresiona pe Doamna sa încă o dată, chiar şi astăzi.
