Între entuziasm şi prudenţă

0
802

Orice om interesat de mersul ţării şi-a scurtat somnul în ultimele nopţi. Se mişcă ţara! Cu o viteză care a surprins şi pe cei mai pricepuţi comentatori. Ce este dincolo de cortină nu am cum să ştiu. Din ce se vede, m-ar duce gîndul spre o revoltă curată. Deşi, de ieri, începe să mai slăbească părerea. În ultimul timp am trăit un timp condensat. De la rugăciunea pentru tinerii morţi la dorinţa ardentă de a schimba sistemul. În prima seară am fost derutat. Apoi m-a cuprins uimirea că se poate striga pe nota care doare. Atent la mişcarea străzii am văzut tineri serioşi, inteligenţi în vorbe, frumoşi, calmi. Chiar hotărîţi să-şi exprime părerile. Tineri cu discurs acid, uneori rebel, dar fermi a nu le da politicienilor răgazul să se replieze. Libera circulaţie a românilor îşi spune cuvîntul. Pot face comparaţie. Se raportează la societăţi care merg mai bine. Mulţi tineri au fost instruiţi în străinătate. Ne aducem aminte de momentul paşoptist. Cînd tinerii români care au învăţat mai ales în Franţa au zguduit starea medievală a Principatelor Române. Erau tineri şi Bălcescu, şi Kogălniceanu şi Avram Iancu. Nu vă speriaţi de asemănări. Eu le văd frumos sublimate. Se spune că strada nu are raţionamente politice. Dar cîte nu s-au spus în aceste nopţi de răscruce! Cum să nu aibă! În aceste zile am reţinut cîteva înscrisuri de pe pancarte de carton improvizat. Ori păreri spuse reporterilor de televiziune. Ce program mai vreţi? Mişcarea ţării, cred, s-a desfăşurat sub semnul indignării. Tinerii morţi la club au fost scînteia revoltei. Am reţinut din înscrisurile ei. Una: Bunicii la război, părinţii la revoluţie, este rîndul nostru! S-a cerut modificarea legislaţiei pentru a scăpa de birocraţie. Principii avansate în stradă: fără corupţie (corupţia ucide!), fără incompetenţă, fără nepotism, fără traseism politic. Un nu ferm demagogiei şi minciunii. S-a strigat: mizeria voastră a provocat revolta noastră!
Apoi aţi auzit: dacă vă schimbaţi între voi, noi vă aruncăm la gunoi! O tînără brunetă, cu un limbaj elevat, spunea: vreau să rămîn aici, vrem o Românie a noastră! O idee care ar trebui scrisă pe fruntea ţării: recuperarea banilor furaţi! Asta au strigat tinerii. Tinerii nu mai vor să fie manipulaţi. Nopţile de protest au fost calme, dar ferme. Am avut sentimentul că ei, cei din stradă, sînt mesagerii cauzelor fundamentale. Chiar naţionale. Valori invocate: cinste, onoare, moralitate.
Rămîn la părerea că nu există politică fără politicieni. Partidele politice sînt ecranul democraţiei. Resetarea societăţii nu se poate face într-un timp scurt. Se doresc lucruri care nu pot fi împlinite fără dialog. Se vrea un guvern tehnocrat. Dar tehnocraţii nu pot activa în afara politicii. Ce doreşte strada? Să dispară actuala clasă politică. Aşa ceva nu este posibil. Este împingerea spre haos. Se poate primeni. Deocamdată este un alfabet sanscrit. Cred că demisia parlamentelor este o idee periculoasă. O ţară democratică are instituţii care funcţionează fără întrerupere. Aflu că nu există varianta dizolvării Parlamentului prin demisii. Românii ar rămîne fără reprezentare. Dacă privesc cu admiraţie dorinţa tinerilor de a ieşi din crisalidă, rămîn atent la siguranţa României. Să nu scadă încrederea în autorităţi! O ţară slăbită este uşor de supus. Nu uit a spune că ţări din jur sînt interesate de o instabilitate politică în ţara noastră. Atenţie! Liderii politici la ora actuală sînt timoraţi. Luaţi de la stradă ce este primenitor pentru viitor, dar nu lăsaţi ţara în derivă! Mă mişc între entuziasm şi prudenţă. Domnul Eminescu ne spune că „greşelile în politică sînt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.