Omul şi natura

0
774

În prima jumătate a lunii ianuarie a fost primăvară. Mierla neagră (Turdus merula), o păsărică venită pe meleagurile noastre din ţările nordice, a concertat toată luna decembrie. Ne-a vestit sosirea primăverii. A luat o pauză numai în zilele geroase ale începutului de an. Mugurii florali ai magnoliei erau cît pe-aci să-şi dea drumul. Zilnic stăm cu ochii pe Tv să vedem mersul vremii. În ultimii ani, anotimpurile au luat-o razna. Semnele toamnei, iernii şi primăverii s-au amestecat. Nu mai pot fi definite. Iernile de altădată, cu zăpezi bogate, persistente şi geruri de crăpau pietrele au rămas amintiri din copilărie. Iernile adevărate se lasă mult aşteptate şi cînd vin se manifestă cu violenţă. În unele zone geografice nu mai vin deloc. Arşiţa verilor şi lipsa ploilor seacă fîntînile, uscă iarba păşunilor, fînaţelor şi pun în pericol viaţa animalelor. Orăşenii speră că factura la gaz va fi mai mică. Cei de la ţară cred că fac economie la lemnele de foc. Dăm mai puţini bani la încălzire şi mai mulţi pe medicamente. Vremea de afară, din zilele trecute, a fost paradisul agenţilor patogeni (al microbilor). Care nici în condiţii normale nu stau pe loc şi mereu sînt cu un pas înaintea noastră. Variaţiile bruşte de temperatură alterează bioritmul şi metabolismul tuturor vieţuitoarelor, construit în anii evoluţiei milenare. Ele nu se pot adapta într-un timp scurt şi au de suferit. Culturile de toamnă, în lipsa zăpezii devin vulnerabile, la cel mai mic îngheţ. Inclusiv oamenii sănătoşi sînt sensibili la schimbările vremii. Creşte numărul persoanelor cu afecţiuni respiratorii, cardiovasculare, reumatismale, dermatologice şi locomotorii. Oamenii de ştiinţă pun anomaliile naturii pe seama încălzirii globale, rezultată din activităţile umane ale ultimului secol. În bună măsură au dreptate. În istoria sa, omul a trăit în armonie cu natura, care i-a oferit casă, masă, şi l-a ferit de primejdii. Cînd omul modern, produs al civilizaţiei, vrea să ia totul fără să dea nimic, natura se răzbună. Un război cu natura este inutil. Omul va fi cel care întotdeauna va pierde. Paleontologii spun că modificări climatice, în istoria Terrei, cu efecte dramatice asupra vieţuitoarelor au mai fost, numai că atunci omul nu apăruse ca specie. Era Mezozoică este considerată leagănul reptilelor de talie mare, gen dinozauri şi al ferigilor arborescente. După unele teorii, dispariţia lor se datorează modificării factorilor de climă. Pînă azi s-au păstrat puţine specii şi de dimensiuni reduse. Climatologii ne avertizează că acesta este doar începutul. Ce va urma nu se ştie. Omul nu are de ales decît să gîndească în spiritul rînduielilor naturii. În sălbăticie, factorii de mediu (abiotici) acţionează ca factori ai selecţiei naturale. Legea supravieţuirii este lupta pentru existenţă. Cei puternici merg mai departe şi duc genele speciei de la o generaţie la alta. Cei slabi dispar. Griji nu trebuie să ne facem. Deşi viaţa omului, ca durată este o picătură în oceanul lumii vii, oamenii se vor adapta din mers în paralel cu întreaga lume vie. Creaţie a Divinităţii sau evoluţionismului, omul este o specie inteligentă şi va găsi soluţii. Să nu uităm că undeva acolo sus cineva are grijă de tot ce mişcă pe Pămînt. Avem obligaţia să credem, altminteri trăim degeaba.

Prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.