Noul contract-cadru privind serviciile medicale a intrat în vigoare, dar pentru pacienţi nu se anunţă zile mai bune, nu va dispărea plicul cu bani băgat în buzunarul chirurgului, iar Casa de Sănătate va deconta în continuare serviciile chirurgicale. Schimbarea de atitudine a medicilor din spitale întîrzie şi doar managerii (obligaţi prin contract) pot curăţa sistemul de ciubucari.
Procuratura şi poliţia au încercat să intervină, au arestat cîţiva medici pentru luare de mită şi condiţionarea actului medical, dar justiţia i-a iertat şi aceştia practică în continuare meseria de medic, în acelaşi spital, pretinzînd în continuare bani de la pacienţi. Vorba umblă repede, se spune că un asemenea medic scoate în continuare apendicele fără să fie cazul, pentru a primi 500 de lei (în realitate, copilul are o indigestie). Un alt medic, pentru a-şi da importanţă, scrie diagnosticul „cancer”, speriind de moarte pacientul, ca profesorul de dermatologie din Cluj să-l infirme. Chirurgul ortoped vine de acasă să opereze fractura deschisă, dar îţi spune clar să ai pregătiţi 300 de euro. Doctorul dă certificate de boală sau handicap pentru oameni sănătoşi…
Ar fi cazul ca această generaţie de medici care nu respectă jurămîntul lui Hipocrate, ci folosesc meseria pentru a se îmbogăţi, să fie schimbată. Ei îşi folosesc mintea pentru a căuta oportunităţile de ciubuc, pentru a selecta pacienţii cu bani, nu pentru a trata bolile. Dacă nu dai mită, nu eşti operat, te amînă de azi pe mîine, pînă cînd înţelegi că nu ai cale de scăpare decît să contribui la averea medicului. Cei fără bani se chinuie.
Fiscul ar putea să-i ia la rost pe aceşti medici ce operează nu din dragoste pentru meseria de a vindeca oamenii, ci din lăcomie de bani. Procurorii ar putea să facă o anchetă printre pacienţii operaţi, ar constata că sînt rari medicii care nu pretind tarif. Pe doctorii cu conştiinţa păcatului ar trebui să se bazeze managerii de spitale, pentru a curăţa sistemul. Rezidenţii nu sînt învăţaţi meserie, ci cum să racoleze clienţi. Pacienţii ar putea să reclame situaţia, însă nu o fac, pentru că la acelaşi cabinet ajung după externare. Ar fi de înţeles să primeşti o floare sau o ciocolată, dar să transformi cabinetul în casierie şi biroul în fişet de bani este prea mult!
Parlamentul a încercat să menţină controlul prin Colegiul Medicilor, însă asociaţiile profesionale sînt formate din medici şi îi apără pe medici. Nici asociaţiile de pacienţi nu pot decide darea afară a unui doctor corupt. Singurul care ar putea interveni ar fi directorul de spital. Fiecare medic salariat de stat are o fişă a postului, în care scrie ce drepturi şi ce obligaţii are, ce poate şi ce nu poate să facă. După un avertisment scris, ar urma sancţiunile, pînă la desfacerea contractului individual de muncă. Însă Codul Muncii nu funcţionează în spitale, directorii nu aplică sancţiuni, nu verifică activitatea medicală şi nici calitatea serviciilor. Oare de ce nu o fac?… Medicii privaţi reclamă concurenţa neloială, cei din spitale iau plată dublă (salariu+ciubuc) pentru un serviciu realizat cu materialele unităţii de stat.
Noul contract-cadru de la 1 iulie 2016 prevede decontări noi pentru asiguraţi: analize de tip RMN la sîn, consultaţii o dată la şase luni pentru copii, două noi proteze etc. Prevede suplimentarea valorii plăţilor pentru medicina de familie şi tratamentul ambulator, cu 15-25% (medicii de familie nu mai fac grevă). Dar noul contract-cadru nu prevede nimic serios pentru a creşte calitatea serviciilor furnizate asiguraţilor. Sistemul contributiv este foarte uşor de fraudat prin calitate. Medicul pune diagnostic greşit, însă consultaţia îi este plătită. Medicii slab pregătiţi profesional pun zeci de diagnostice greşite pe lună şi Casa le decontează pe toate. Nu există un sistem de verificare a calităţii serviciilor executate de medici şi de spitale. Mai mult, medicii sînt lăsaţi să ia plată dublă, de la pacienţi şi de la Casa de Sănătate, pentru acelaşi serviciu. Acest lucru nu-l deranjează pe ministrul Sănătăţii, deşi îi reprezintă pe contribuabili. Ministrul ar trebui să fie primul care se revoltă şi ia măsuri de control privind calitatea serviciilor medicale. Nu o face, deci nu-şi face datoria pentru care este plătit: să vegheze ca banii plătiţi de contribuabili să fie cheltuiţi corect. (Mai multe reclamaţii scrise venite de la pacienţi ar ajuta pentru albirea sistemlui.)
