Poluarea industrială produce multe necazuri pentru locuitorii Maramureşului, chiar şi acum, după închiderea minelor şi a uzinelor metalurgice. Starea mediului s-a îmbunătăţit, în general, dar constatăm că sursele de noxe remanente nu pot fi controlate. Autorităţile au obligaţia să ia măsuri de protecţie a mediului, iar poluatorul, indiferent cine ar fi el, să plătească pentru pagubele aduse mediului. Dar nu se întîmplă aşa!
Chestiunile în dispută sînt aceleaşi, din minele părăsite ies ape chizoase, distrug viaţa acvatică şi deteriorează calitatea rîurilor. Cadmiul este prezent peste tot, alături uneori de nichel şi plumb, şi ajung în rîuri: Ilba, Nistru, Săsar, Vişeu, Cisla, Lăpuş, Firiza (aval baraj), deoarece staţiile de epurare a apelor de mină fie nu funcţionează, fie nu reuşesc să cureţe apa. Însă poluatorul nu este pus să plătească, pentru că proprietarul minelor este chiar statul român, iar comunităţile locale acceptă această situaţie!
Nici rîurile din zonele fără mine nu sînt limpezi, avînd materii organice şi amoniu în exces (riveranii transformă albia în groapă de gunoi). Apele subterane şi freatice nu pot fi de încredere, trebuie verificate la azotaţi, azotiţi, amoniu, coliformi. În zona Baia Mare, apele subterane conţin şi sulfaţi, cloruri şi plumb (apa din fîntîni nu e potabilă). Poţi ucide coliformii fecali cu clor, să zicem, dar de arsen, fier, mangan, cupru şi zinc tot nu scapi. Apele uzate orăşeneşti trec prin epurare mecanică şi biologică, însă rămîn suspensii, azot şi pe jumătate curăţate sînt deversate în aval. Toate acestea determină presiuni majore asupra apelor de suprafaţă şi adîncime din judeţul Maramureş. Apele nu mai pot suporta, poluatorii trebuie puşi să plătească!
După închiderea furnalelor metalurgice din Baia Mare, zona a scăpat de poluarea cu sulf, dar calitatea aerului rămîne mediocră, deoarece emisiile totale în suspensie au crescut de mai multe ori (ne spun datele oficiale de mediu). Dacă ai geam la şosea, poluarea s-a mărit de cinci ori în ultimii zece ani! Azotul din gazele de eşapament cade pe pămînt sub formă de ploaie acidă. Suspensiile solide din aer se depun pe sol (sub forma prafului) şi accentuează poluarea terenurilor şi a aerului din oraş cu metale grele. Haldele de steril (avem foarte multe în judeţ) împrăştie pulberi metalice în aer. Statul trebuie să reglementeze situaţia, prin: scoaterea rablelor din circulaţie, acoperirea depozitelor de steril minier, plantarea de păduri, extinderea spaţiilor verzi (avem 10 mp/locuitor, trebuie 30).
Gunoiul menajer este colectat de primării şi aruncat în „gropile” din Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei. Colectarea selectivă se rezumă la unele centre urbane din judeţ, dar nu se face nici acolo organizat (cine selectează nu are nici un avantaj, iar poluatorul nu plăteşte în plus).
Problema gunoiului stîrneşte dispute între primării, unele văd o oportunitate de-a obţine bani din această afacere, altele ar dori să privatizeze colectarea şi recuperarea deşeurilor (500 kg/an/cetăţean). Majoritatea localităţilor au necazuri legate de salubrizare, colmatarea şanţurilor şi a rigolelor de scurgere şi depozitarea necontrolată a deşeurilor. Soluţia este aceeaşi, ca poluatorul să plătească. Situaţia actuală este dificilă (judeţul arată în multe părţi ca o … groapă de gunoi), dar ne rămîne speranţa că problemele vor fi rezolvate de „Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor în judeţul Maramureş”, proiect de 230 milioane lei, aflat în implementare.
