Un eveniment menit să marcheze un număr de ani, de la absolvirea şcolii oferă participanţilor momente plăcute, generează emoţii şi sentimente deosebite. Întâlnirea de la sfârşitul săptămânii a absolvenţilor Şcolii generale din Tămaia, promoţia 1973-1974, a fost una specială, mai puţin obişnuită. De regulă, astfel de întâlniri intră în atenţia absolvenţilor de liceu sau facultăţi, mai rar a celor de gimnaziu. Anii gimnaziului coincid cu vârsta copilăriei mijlocii, mai săracă în evenimente şi amintiri legate de şcoală. Faptul nu i-a împiedicat pe domnul Vasile Fârte, un prosper om de afaceri din Satu Mare şi pe doamna Rodica Lăuran, pensionară, ca după mai multe încercări să facă demersurile necesare pentru a-şi revedea foştii colegi, azi oameni realizaţi profesional, aproape de vârsta pensionării, cu copii şi nepoţi mari. Întâlnirea a avut loc la Şcoala din Fărcaşa, o clădire modernă, dotată cu toate cele necesare unui învăţământ de calitate. La Fărcaşa, pentru că Şcoala din Tămaia a dispărut ca imobil, vechiul amplasament şi împrejurimile primind o altă destinaţie. Prin anii 1970, Tămaia era un sat viguros şi sănătos, cu câteva sute de copii cuprinşi în trei clase paralele, la ciclul primar şi două la gimnaziu. Scăderea populaţiei şcolare, în satul în care mi-am început cariera didactică, mi-a lăsat un sentiment de tristeţe, amărăciune şi apăsare sufletească. M-am gândit la drama satului românesc contemporan, oricare ar fi el şi la viitorul lui incert. Lacătul pus pe uşa unei şcoli sau dispariţia ei sunt semnele pustietăţii şi declinului unei comunităţi. Decizia demolării şcolii a fost grea, ne-a spus la întâlnire viceprimarul comunei ing. Floarea Mureşan, însă din motive obiective, altă soluţie nu a existat. Ora de dirigenţie a fost precedată de un moment de reculegere dedicat foştilor elevi şi profesori trecuţi la cele veşnice. La strigarea catalogului din 33 de absolvenţi au răspuns prezent 23 de foşti elevi şi 4 profesori. Conform tradiţiei, din scurtele prezentări individuale a rezultat că cele patru decenii încheiate de la absolvirea şcolii, pentru fiecare dintre noi au însemnat o bună parte din viaţă, presărată cu împliniri, bucurii dar şi necazuri inevitabile. După ora de dirigenţie, poveştile şi amintirile despre şcoală şi viaţă au continuat la masa festivă organizată la restaurantul „Rustic” din localitate. Deşi anii au trecut, pentru câteva ceasuri, foştii absolvenţi au revenit cu imaginaţia pe meleagurile copilăriei iar noi, profesorii, pe cele ale tinereţii. Vremurile grele nu au oprit ca tinereţea să fie de partea noastră oferindu-ne bucurii, sănătate, idealuri şi poftă de viaţă. Am fost tineri şi săraci dar liniştiţi. Cu ocazia întâlnirii, participanţii, foşti elevi şi profesori, ţin să aducă mulţumiri profunde doamnei director, profesor Viorela Velea pentru ospitalitatea şi căldura oferită pe întregul parcurs al şederii noastre în Şcoala din Fărcaşa.
Prof. Vasile Iluţ
