Încă din studiul introductiv, Arhim. dr. Emanuil Rus, stareţul Mănăstirii “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Bicsad şi dr. Adrian Rezeanu, cercetător ştiinţific principal la Institutul “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” Bucureşti, autorii cărţii “BICSADUL istoric, toponimie şi pitoresc” (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016) menţionează faptul că “Ţara Oaşului, cu localităţile ei fermecătoare, n-a beneficiat, din păcate, de foarte multe studii istorico-lingvistice şi etno-folclorice (cum este bunăoară cazul Maramureşului)” întrucît cercetătorii “nu au ajuns în posesia multor documente ce se referă la istoria frămîntată a acestei zone”.
Autorii se angajează ca, pe baza unor surse documentare, aflate la Departamentul Cultelor şi al Arhivelor Naţionale din Bucureşti şi al altor arhive locale să întregească prin volume ulterioare “perioade sensibile din istoria Bicsadului şi a Mănăstirii Ortodoxe din Deal, aşa cum a fost numită secole la rînd”. (p.9).
Volumul de faţă continuă cercetările din cartea “Ţara Oaşului, studii de istorie, de toponimie şi relaţii interconfesionale”, apărută în anul 2015 la aceeaşi editură clujeană.
Autorii atrag atenţia că „NU sînt valabile afirmaţiile multora care au răspîndit zvonul unui vid documentar arhivistic în jurul Bicsadului şi a Mănăstirii Ortodoxe”. (p.10) O dovadă fără tăgadă este şi Anexa la carte, cu extrem de multe şi variate documente de arhivă înşirate pe mai mult de 150 de pagini, găsite la arhive centrale din Bucureşti, la Episcopia ortodoxă a Oradei, la Arhivele din Satu Mare etc.
Fără a intra în detalii, menţionăm că volumul cuprinde două medalioane închinate PS Valerian Zaharia, episcopul Oradei, “un devotat ierarh ortodox” (p.18) şi PS Nicolae Popoviciu, episcopul martir al Oradei “din elita marilor ierarhi ortodocşi” (p.27), ca şi numeroase studii despre istoricul Bicsadului şi al Mănăstirii Ortodoxe, “lungul drum al pătimirii”, acesteia după Marea Unire din 1918, ca şi multe probleme în înfocată şi controversată dispută, care pot incita cititorul la o lectură utilă necesară cunoaşterii istoriei Oaşului.
Dr. A. Rezeanu face dovada, printr-o scrisoare din 1614 – atît de cronicărească prin frumuseţea stilului şi limbajului – a domnului Moldovei Ştefan Tomşa (1611-1615) adresată căpitanului Sătmarului Andrei Doczy, prin care – (românii ortodocşi din Sătmar şi Oaş) – i-au comunicat că “n-au episcop şi să le trimitem din ţara noastră (Moldova) un om vrednic şi temător de Dumnezeu … Tot din acest timp, lîngă Satu Mare se află o mănăstire din Vetiş, cu un schit aparţinător în codri de stejar din Bicsad … mănăstirea fiind zidită în legea noastră strămoşească, din vechime … avînd cîmpurile, luncile, văile şi ogoarele ei … cu tot felul de pomi, cu toate folosinţele lor, pe care toate le stăpîneau călugării ei”.
Pămîntul pe care se află “lăcaşul Monahal a mai făcut parte în secolul XVI din domeniul Cetăţii Seini”. Acesta a fost făcut danie mănăstirii Bicsad” de “stăpînitorul Cetăţii Medieşului Aurit” (p.60). Există şi alte documente din Eparhia Maramureşului în care se spune că “urme ale acestei mănăstiri (din Bicsad) sînt de prin veacul al XVI-lea” (p.61).
Ar fi prea lungă istoria, din documente de arhivă, despre această mănăstire ortodoxă, care nu-şi poate găsi spaţiu într-o recenzie la carte. Menţiuni despre ea se află în “Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene” ale acad. Nicolae Iorga, în volumul “Silviu Dragomir (1888-1962). Scrieri istorice” (ed. Academiei Române, 2015) (p. 114 şi 117).
Prezentînd date şi momente cu profunde ecouri şi reflecţii interconfesionale, autorii, în special dr. A. Rezeanu, care semnează majoritatea studiilor, scrise cu rigoare documentară profesionistă, probată de o multitudine de acte de arhivă, într-un stil cuceritor prin conţinutul unor “cazuri şocante”, cartea pomenită va suscita un interes major şi merită citită cu dreaptă judecată – (dacă poate fi o astfel de judecată cînd în joc se află patimi şi vrajbe seculare) – de către cei interesaţi de istoria zbuciumată a Oaşului, a Bicsadului şi mai ales dramatică a Mănăstirii ortodoxe din acest areal de spiritualitate românească.
