Consecinţele profesionale ale somnolenţei la locul de muncă este domeniu important de sănătate publică, putând avea consecinţe colective pentru ceilalţi salariaţi sau pentru marele public (ex. catastrofele industriale legate de adormirea unui operator). Patologia hipersomnolenţei este frecventă în populaţia generală şi populaţia care lucrează poate fi atinsă în mod sever. Somnolenţa excesivă atinge 4-9% din populaţia adultă. Somnolenţa legată de privarea de somn este de asemenea, frecventă. Aproximativ 75% din adulţii tineri (18-25 de ani) ar fi privaţi de somn şi prezintă somnolenţă în timpul zilei. Somnolenţa este foarte frecventă şi la locul de muncă. Specialiştii în medicina muncii raportează faptul că, 20-40% dintre salariaţi se plâng de somn neadecvat care se însoţeşte de oboseală. Munca cu ore decalate sau munca în ture favorizează iarăşi somnolenţă. Tulburările de somn legate de locul de muncă apar la persoane cu vârste cuprinse între 18-65 ani care raportează somnolenţă, dar şi anumite boli ca ulcer, accidente legate de somnolenţă, absenteism, depresie, puţine activităţi sociale. Consecinţele somnolenţei la locul de muncă sunt individuale şi colective. Consecinţa cea mai spectaculoasă a somnolenţei la locul de muncă este riscul accidental. Majoritatea accidentelor, chiar mortale se produc în perioade cronobiologice de somnolenţă maximă (de la ora 2 la ora 5 dimineaţa şi de la ora 13 la ora 15 după-amiaza). Privarea de somn este responsabilă de scăderea atenţiei şi a performanţelor profesionale. Pacienţii cu sindrom de apnee obstructivă în somn cum sunt conducătorii auto au un risc de accident de două ori mai mare, în comparaţie cu conducătorii nonapneici. Pacienţii cu narcolepsie-cataplexie (boala Gélineau), când sunt la volan, prezintă un risc de accidente mai mare legat de somnolenţă sau cataplexie. Şoferii maşinilor de transport greu au o durată medie de somn de 4.8 ore, în timp ce durata medie de somn ar trebui să fie de 7.1 ore.
Aproximativ jumătate dintre şoferi prezintă un episod de somnolenţă de 6 minute la volan. Dincolo de riscul accidental, somnolenţa are şi alte consecinţe profesionale. Catastrofele spectaculare (naufragiul vasului Titanic, al navetei Chalenger, al Exxon Waldez, sau dezastrul de la Cernobîl) au fost atribuite lipsei de vigilenţă a operatorilor responsabili de procedurile de securitate.
Norul de fum al Navetei spaţiale Challenger’ după dezmembrarea care a dus la moartea tuturor celor şapte membri ai misiunii STS-51-L, 1986
Petrolierul Exxon-Waldez eşuat în reciful Bligh, Alaska, ce a provocat un dezastru ecologic, 1989
Din acest motiv, persoanele cu astfel de responsabilităţi beneficiază de o supraveghere medicală specială la locul de muncă, ca şi în obţinerea permisului de conducere. Supravegherea recomandată este clinică şi constă într-un interviu legat de tulburările de somn şi vigilenţă, de tratamentele şi toxicele ce pot afecta vigilenţa sau agenda de somn. La aceasta se adaugă, o anchetă legată de condiţiile de la locul de muncă cu descrierea locului de muncă, a orarului de muncă, a condiţiilor de transport, de mediu, starea fizică şi mentală. Efectuarea testelor de trezire la pacienţii somnolenţi este foarte importantă. Cei care lucrează în ture de noapte trebuie de asemenea, supuşi supravegherii medicale pe o perioadă de cel puţin de 6 luni de la angajare.
Studii făcute în 22 ţări europene arată că România este pe locul 10 în topul accidentelor rutiere produse pe fondul adormirii la volan. Somnolenţa a fost asociată în 30-40% din accidentele grave ale vehiculelor conduse de şoferii profesionişti.
Tratament
Pacientul diagnosticat cu sindrom de apnee obstructivă în somn trebuie să respecte igiena somnului cu evitarea consumului de cafea, coca cola, ceai negru, alcool după ora 18.00, a meselor copioase cu patru ore înainte de ora de culcare, a fumatului, a condimentelor, dulciurilor, respectarea unui program regulat de somn (oră de culcare/trezire), chiar şi în weekend. Este necesară folosirea unui pat şi a unei saltele confortabile, ca şi a unui rucsac pe spate.
În funcţie de patologia asociată se impune efectuarea unui consult ORL, endocrinologic, cardiologic, boli de nutriţie, neurologic, chirurgie buco-maxilo-facială, dar şi consiliere pentru renunţarea la fumat.
