În timp ce America este preocupată de Doctrina Monroe, care în varianta lui Trump ar acorda prioritate temeliilor economice ale federaţiei, în Răsărit se antrenează Doctrina Dughin. Credeam că teoriile panslaviste despre noul imperiu euro-asiatic au apus. Dar ele au fost revigorate, ca o replică la doctrina americană. Anul trecut, la Chişinău, în cadrul unei conferinţe internaţionale, politologul rus Alexandr Dughin susţinea că „marea Europă constă în teritoriul conţinut în interiorul frontierelor ce coincid cu limitele unei civilizaţii. Acest gen de frontieră este complet nou, cum este şi conceptul de stat – civilizaţia. Această mare Europă va trebui, deci, să fie deschisă la interacţiuni cu vecinii săi de la vest, est şi sud”.
Cei pricepuţi spun că trebuie să avem mare atenţie la ce spune Dughin, căci tezele lui par să fie realitatea de fond a jocului politic la nivel înalt de la Kremlin. Se mai vorbeşte despre un sector nord cu „noua Germanie prusacă”, ce ia sub aripă regiunile de cultură catolică şi protestantă, situate în Europa de nord-est şi sectorul sudic. Marea Europă ar urma să cuprindă şi Belarus, centrul Ucrainei, Republica Moldova, România, Serbia şi Bulgaria, reunite pe două paliere preponderente: populaţia slavă şi apartenenţa la ortodoxie. Care, spune Dughin, aparţin în mod natural „sferei civilizaţiei ruse”. Liderii de la Kremlin par a se îndepărta oficial de ideile acestui personaj, dar ele se regăsesc tacit în teoriile lui Putin, care foloseşte din plin teze ale ideologului rus.
Când mă aflam la Chişinău, prietenii jurnalişti şi scriitori îmi spuneau că este în derulare un experiment care propune soluţia unor state grupate cu liant ortodox. Dughin face un portret inedit lui Putin. Crede că „Putin este pentru totdeauna. Este tradiţia noastră. Avem tradiţia liderului politic pentru totdeauna. Şi după moarte. Şi nu e voinţa lui, e voinţa noastră. Nu ne împiedicăm de legi. Legea este pentru noi ceva opţional. Putin nu este opţional”.
Afirmaţiile de eternizare a liderului de la Kremlin se dovedesc realitate. Sub masca democraţiei, Putin rămâne la conducerea Rusiei. El crede că SUA, cu Trump preşedinte, nu împărtăşesc categoric ideea globalistă. Deşi Putin nu a vorbit cu Trump despre proiectul euro-asiatic, ştim că preşedintele american nu a comentat această viziune. Dughin şochează cu ideile şi planurile sale despre reorganizarea lumii, în general, şi a occidentului, în special. Afirmă că: Alianţa Nord-Atlantică ar trebui distrusă, iar Europa trebuie să iasă de sub influenţa americană.
Dughin a fost în România. Chiar are adepţi, mai mult sau mai puţin mărturisiţi. Pentru a percepe portretul lui, mi-a stat la îndemână studiul Rodicăi Oprea despre „Rusia lui Dughin”, o lucrare originală, cu adevăruri incomode, cu o critică suficient de acută la adresa ideologului. Rusia imaginată de Dughin, spune autoarea, este o construcţie utopică, „are o logică intrinsecă impecabilă, este coerentă şi fermecătoare, precum visele milenariste, care şi-au imaginat viitorul omenirii”.
Cărţile lui Dughin sunt citite „în cazărmi provinciale, în şcoli militare şi stau pe raftul bibliotecilor personale ale ofiţerilor KGB, marile universităţi civile acordându-i un rol oarecum marginal”. Totuşi, Dughin este studiat, chiar dacă în mod oficial nu este asumat. Ideile lui au prins contur. Spaţiul vital rus, din perspectiva utopiei lui Dughin, trebuie urgent clarificat. Pentru desemnarea axei istorice, prin ieşirea la mările calde şi gospodărirea Eur-Asiei. Ca orice popor, şi poporul rus este unic în lume. Dar Dughin seamănă o ideologie totalitară. Care, cred, nu se mai poate întoarce. Dar, se vede, mitul imperial nu a dispărut.
Cristian Unteanu scrie de la Bruxelles cum cele două doctrine – Monroe şi Dughin – se află în plină ascensiune, cu efecte care se simt în Europa. Ce spune China? Rămâne o întrebare. Cum sunt aproape, mi-a venit să-i bat în uşă domnului Trump, să-i cer lămuriri. Se făcuse seară, însă, Ioana mi-a spus că a doua zi va fi vreme bună, numai bine vă vopsim banca din curte.
