Înainte de toate, aş vrea să preîntâmpin o neînţelegere. Acest foarte scurt text nu este şi nici nu poate fi considerat ca o luare de poziţie discriminatorie faţă de aşa-zisa „comunitate LGBT”, sau mai pe româneşte spus faţă de homosexuali sau lesbiene. Pentru simplul motiv că şi noi ceilalţi, oamenii normali, care nu suntem nici homosexuali şi nici lesbiene, avem şi noi aceleaşi drepturi la manifestări publice şi la exprimarea unor opinii în chestiune, la fel ca şi cei de la LGTB.
Este evident că de vreo câţiva ani încoace, sub pretextul perfid al „corectitudinii politice” (adică să gândim numai aşa cum gândesc şefii noştri), în edificiul vechii civilizaţii creştine europene s-a insinuat, pe principiul igrasiei, o promovare tot mai agresivă a ceva ce ar fi trebuit să ţină strict de viaţa privată, respectiv a homosexualităţii. Promotorii şi susţinătorii din exterior a manifestărilor publice de tip LGBT sunt evident numeric cu mult mai mulţi decât cei dereglaţi fiziologic, iar aceştia caută de fapt să provoace corelativ şi o dereglare mentală a cât mai multor indivizi, o dereglare a mentalităţilor la scară colectivă. De ce? În opinia mea, acţiunea este în mod camuflat motivată politic şi exploatată în beneficiul celor care în mod ocult vor să manipuleze conştiinţele pentru a conduce lumea.
Pe de o parte, există o nevoie cumva naturală a omului de a fi liber şi de a se manifesta ca atare. În cultura europeană contemporană, postmodernă şi postcreştină, relaţiile interpersonale de ordinul sexualităţii pun în prim-plan componenta hedonistă. În Europa de azi, aceste relaţii se practică având drept scop principal satisfacţia libiduală, mai puţin regenerarea instituţiei familiei sau ideea de sacrament a uniunii bărbat femeie indusă de religie. Viaţa sexuală, în mentalitatea occidentală de azi, este sustrasă oricărei normativităţi morale sau religioase. Omul occidental postmodern mediu este amoral în privinţa sexualităţii şi fals religios. Iar în ceea ce priveşte latura juridică, obiectivul lui pare a fi unul singur, obţinerea recunoaşterii uniunii homosexuale ca fiind legală. De la homosexualitatea tolerată, privită ca o chestiune anormală şi strict privată, s-a trecut treptat la impunerea ei agresivă, ca alegere normală şi ca manifestare publică. Homosexualitatea şi manifestarea ei publică este încurajată şi făcută o chestiune care ar ţine de drepturile omului în general, deoarece un om rupt de tradiţiile sale şi de normativitatea moral religioasă proprie este mai uşor de manipulat. Acesta se va simţi total liber şi cu adevărat liber, va ajunge la iluzia libertăţii perfecte, întrucât este liber să-şi aleagă „orientarea” sexuală. Îi ajunge. Individul depravat şi în curs de denaturare va fi o pradă mai uşoară pentru manipularea politică circumstanţială şi periodică.
Pe de altă parte şi pe termen lung, însă este de prevăzut că homosexualitatea şi libertinajul în speţă sunt de natură să slăbească grav instituţia familiei tradiţionale şi să conducă la o scădere progresivă a natalităţii, până la o catastrofă a civilizaţiei occidentale. Din acest punct de vedere, viitorul nu foarte îndepărtat al României va fi, demografic vorbind, adjudecat de către romii prolifici, iar al Europei în genere de către musulmanii poligami şi de către micile comunităţi etnice care se vor încăpăţâna să trăiască tradiţionalist creştin, în ipoteza că vor mai supravieţui astfel de comunităţi. De aceea, o reacţie conservatoare în sensul menţinerii familiei normale şi tradiţionale este necesară. De aceea este nevoie ca pe 6-7 octombrie să mergem la vot.
Nicolae IUGA
