„De nu mă duc «pe Horea» la ai mei, ne vom mai vedea”, prezuma nu demult prietenul, artistul plastic Gheorghe Makara. Și iată, în noaptea de 13-14 decembrie a.c., în tăcere și singurătate, a plecat. Nimeni nu știe ceasul în care și-a coborât pleoapele peste lumina de afară și, în strălucirea luminii lăuntrice, și-a încredințat sufletul zborului spre veșnicie. În tăcere, cu demnitate, cum și-a trăit și suferința ultimilor ani. Să fi fost o premoniție îndrăgirea cântecului „N-a ști nimeni că m-am dus/ Numa’ m-or vedea… că nu-s”?
Era totdeauna alături – și împreună – cu toți cei care îl cercetau și-i solicitau colaborarea. Cabinete școlare, planșe pentru activități didactice, coperți și ilustrații de carte, ecusoane, albume și expoziții cu desene, și compoziții decorative ale elevilor – reale bijuterii, excursii și tabere școlare – toate mărturisesc despre știința, talentul și vocația de dascăl, artist și OM.
Născut la Baia Mare, în 14 aprilie 1945, cu studii liceale și superioare la Cluj-Napoca, Gheorghe Makara a profesat la școlile din Negrești, Cavnic, Baia Mare (Nr. 1, Nr. 3, Nr. 8). Generații de elevi și colegii profesori – nu doar de aici – au cunoscut neobosita lui implicare, voință, generozitatea dascălului conștient de a sa menire. Neparcimonios cu timpul său. În „dialogurile” cu foști elevi, pe facebook, rememorează „eram puternic și credeam că prin acele ore modeste de desen vă pot face să vedeți cum, prin muncă, putem ajunge la performanță. Frumoase vremuri!” (24 august 2011)
Și-a amprentat personalitatea în realizări de excepție: expozițiile cu lucrări ale elevilor – desene și compoziții decorative – vernisate la Baia Mare, București, Paris; volumele „Interferențe grafice sub semnul purității creatoare”, I (1997), II (2005); coperți și ilustrații de carte (mărturisim că sunt încântătoare cele realizate pentru cărțile noastre: „Noi cântăm și ne jucăm”, „Izvor-izvoraș”, „Polifonii – Liviu Borlan”, „Manual de muzică pentru clasa a X-a”); organizarea Expediției „Cutezătorii” (1973) finalizată prin cucerirea Trofeului „Busola de Aur”.
În filmul „Lumea lui Gyuri Makara – Eden, À la carte, Mâini de aur” se dezvăluie omul cu numeroasele sale pasiuni, iar Expoziția de portrete dedicate personalului de la Centrul de Dializă din Baia Mare, vernisată în 20 decembrie 2011, a fost un omagiu lumii medicale, grație căreia „la bătrânețe stau și contemplu miracolul vieții, admir tot ceea ce ne înconjoară, dar cu amarul că nu [mai] pot fi participant.” Cădea și se ridica, așa cum s-a autodefinit: „Nu mă las cu una cu două. Sunt ca apa mării în veșnică învolburare”.
Dăruiește-i, Doamne, iertare, lumină și odihnă eterne! Să-i fie memoria binecuvântată!
Simion Vaida și Lotica Vaida
Asociația CREDUART – Baia Mare
